Pomelnicul este lista de nume pe care o dăm preotului la sfântul altar, ce conţine numele unor persoane ce vrem să fie pomenite la sfintele slujbe, dar mai ales la Sfânta Liturghie. Pomelnicul poate conţine două coloane, una în care se trec cei vii, iar alta în care se trec cei morţi, dar preferabil ar fi să se alcătuiască pomelnice separate de vii şi de morţi pentru a se evita confuziile sau chiar omiterile unor nume. Despre pomenirea la rugăciune aminteşte şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani: "Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi."
În popor s-a generalizat termenul de "acatist" pentru definirea pomelnicului dus la biserică, însă acest termen nu este folosit corect deoarece termenul "acatist" desemnează slujba de laudă adusă în cinstea unui sfânt, a Mântuitorului, a Sfintei Treimi sau a unui praznic împărătesc. Tot în tradiţia populară există şi expresia "plătesc acatiste", expresie folosită de unele persoane în sens negativ pentru cineva care le-a făcut vreun rău sau nedreptate. Acele persoane nu ştiu însă că Biserica se roagă doar pentru binele oamenilor, şi nu pentru răul acestora, după cum ne îndeamnă Mântuitorul Hristos când zice: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" (Mt. 5, 44). Aşa se face că la sfintele altare ajung pagini pline cu tot felul de povestiri şi dorinţe, unele chiar străine de duhul ortodox. Cele mai multe încep cu expresia: "Se roagă la Dumnezeu (numele persoanelor) pentru…", această formulare fiind greşită, deoarece expresia folosită dă impresia că persoanele respective se laudă că se roagă.
La Sfânta Liturghie, diaconul sau preotul în momentul când pune miridele (părticelele pentru cei vii) în Sfântul Potir spune: "Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi", şi nu pentru rugăciunile noastre sau ale celor ce s-au pomenit. Pomelnicele astfel formulate îngreunează foarte mult citirea lor şi implicit desfăşurarea slujbelor.
Aşadar, în pomelnic trebuie scrise doar numele de botez, adică prenumele persoanelor respective, şi nu numele de familie sau diferite adaosuri, cum ar fi tot felul de dorinţe în pomelnicele pentru cei vii, sau expresii ca "nepregătit", "fără lumânare", "neîmpărtăşit", "nespovedit" în pomelnicele pentru morţi, care nu fac altceva decât să îngreuneze ritualul liturgic.
