Potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe, înaintea praznicului Botezului Domnului, preoţii merg în parohii, în casele enoriaşilor, pentru a le sfinţi stropindu-le cu agheazmă mare. Apa sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc şi aduce binecuvântarea lui Dumnezeu peste casa creştinului. Preotul intră în casele tuturor credincioşilor pentru a-i cunoaşte mai bine, pe fiecare cu problemele sale, pentru a le stropi şi a le binecuvânta locuinţele. Se stropesc cu agheazmă toţi membrii familiei, casa, gospodăria, chiar şi animalele din curte, ca toate să primească binecuvântarea lui Dumnezeu, acum, la început de an. Este un semn al prezenţei lui Dumnezeu în inimile şi în casele oamenilor, un semn al acceptării prin credinţă a iubirii şi ocrotirii Părintelui Ceresc în viaţa noastră.
Sărbătoarea Botezului Domnului sau Boboteaza este pregătită încă din ajun. Ajunul Bobotezei, 5 ianuarie, este o zi de asceză, o zi de post, o zi de curăţire şi de înălţare spirituală. Credincioşii mai râvnitori ţin în această zi post negru sau nu mănâncă nimic până la asfinţitul soarelui. De asemenea, creştinul se îngrijeşte ca locuinţa lui să fie curată, deoarece preotul va stropi cu agheazmă în fiecare cameră. La vizita pastorală de Bobotează este bine să avem pe masă o lumânare aprinsă şi un vas curat în care se va pune agheazma. Aceasta se va consuma dimineaţa pe nemâncate sau la încheierea ajunării totale din ziua premergătoare Botezului Domnului. Cu un mănunchi de busuioc se stropeşte în semnul Sfintei Cruci în toate încăperile, până la odovania praznicului trecută în calendar la data de 14 ianuarie. Credinciosul trebuie să ştie că apa sfinţită pe care o lasă preotul în vasele pregătite de ei este agheazmă mare din anii trecuţi. De aceea, agheazma ce rămâne se depozitează într-un recipient curat şi se pune la loc de cinste, alături de celelalte obiecte sfinţite din locuinţa noastră.
Legate de vizita preotului cu prilejul Bobotezei s-au păstrat şi unele tradiţii populare frumoase, cum ar fi "colindul de Bobotează", dar şi unele superstiţii lipsite de conţinut duhovnicesc. Una din aceste superstiţii este legată de firul de busuioc pe care preotul îl lasă în casă ca semn de binecuvântare. Există în popor credinţa, în special în rândul fetelor nemăritate, că dacă vei aşeza acel fir de busuioc sub pernă sau îl vei lega cu aţă roşie de deget înainte de culcare, în acea noapte vei visa pe cel ce îţi va fi soţ. Acest obicei ţine de latura folclorică şi nu trebuie încurajat, deoarece firul de busuioc este privit ca un obiect magic, ce poate prezice viitorul, concepţie străină de duhul ortodox. Nu busuiocul aduce noroc, ci agheazma este cea care, prin sfinţenia ei, aduce binecuvântarea în viaţa omului. Botezul Domnului este o sărbătoare a luminii şi a bucuriei şi nu trebuie umbrită cu practici superstiţioase, care nu fac nimic altceva decât să întoarcă cugetul omului de la cele cereşti spre cele pământeşti.
