Stindard al biruinţei, Crucea este mijlocul prin care Hristos a biruit moartea şi omul îşi găseşte pacea şi mântuirea. Arătată astăzi în slavă în Biserică, Crucea reprezintă modalitatea prin care omul se uneşte cu Dumnezeu prin ceilalţi oameni. Crucea uneşte în sine cele îndepărtate, în ea îşi află unitatea cele aparent contrare: dumnezeirea şi umanitatea, identitatea şi comuniunea.
Departe de a fi un simplu obiect, crucea reprezintă mai ales un mod de trăire şi de gândire. De aceea, ca reflectare a credinţei drepte, creştinul trebuie să renunţe la atitudini sau credinţe deşarte care izvorăsc dintr-o evlavie eronată.
Crucea se poartă la gât ca semn al demnităţii de creştin şi ca asumare a vieţii ca urcuş istovitor, dar care aduce satisfacţie şi împlinire. Ea nu este o "amuletă" care ţine la distanţă strigoi sau o podoabă care se poartă la cercei sau brăţări. Diavolii se tem în schimb de cruce atunci când ea este asumată şi trăită de cel care o poartă.
Facem cruce la rugăciune, înainte de lucru sau înainte de a merge în călătorie. Facem cruce peste vinul pe care îl vom bea cu măsură sau peste mâncarea pe care o vom consuma spre sănătate. Facem cruce peste obiecte sau vietăţi, cu o cruce se însemnează locul sau persoana bolnavă spre vindecare. Sfântul Macarie Egipteanul menţionează şi facerea crucii peste gura care cască. Pe scurt, cu Sfânta Crucea se însemnează creştinul pe sine şi pe alţii, lucrurile şi natura înconjurătoare, căci prin Taina Crucii se înţelege misterul creaţiei.
Nu se mai întâmplă aşa atunci când omul nu mai meditează la adevăratul înţeles al crucii şi se ajunge la forme de evlavie care nu are legătură cu înţelesul real al crucii. Astfel, se zice, de exemplu, că astăzi nu se mănâncă nuci sau alte alimente care sunt în forma crucii. Astăzi trebuie să se postească, dar chiar astfel de alimente ar trebui consumate pentru folosul omului. Nuca este simbolul crucii şi al înţelepciunii: doar după un efort care înlătură învelişul lemnos se poate obţine miezul hrănitor. Nu este întâmplător că studii ştiinţifice au demonstrat superioritatea nutritivă a acestui fruct faţă de toate celelalte fructe cu coajă tare. Lipidele pe care le conţine sunt esenţiale pentru o bună funcţionare a funcţiei neuronale, astfel omul ajutându-şi substratul fizic al gândirii pentru o înţelegere dreaptă a realităţii. Mai mult, nuca este utilă în majoritatea bolilor, fiind un bun aliment revigorant şi antiastenic. Dar toate acestea se obţin numai după spargerea şi înlăturarea "aparenţelor", ştiut fiind că nici un lucru bun sau vrednic de obţinut nu se poate obţine fără nevoinţă.
Azi se aduc la biserică flori şi busuioc pentru a se împodobi crucea, urmând ca apoi preotul să le împartă ca binecuvântare, ele putând fi luate acasă spre împodobirea icoanelor.
