Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în Biserică: De Ziua Crucii se mănâncă nuci

Sfaturi practice în Biserică: De Ziua Crucii se mănâncă nuci

Un articol de: Alexandru Ulea - 14 Septembrie 2011

Stindard al biruinţei, Crucea este mijlocul prin care Hristos a biruit moartea şi omul îşi găseşte pacea şi mântuirea. Arătată astăzi în slavă în Biserică, Crucea reprezintă modalitatea prin care omul se uneşte cu Dumnezeu prin ceilalţi oameni. Crucea uneşte în sine cele îndepărtate, în ea îşi află unitatea cele aparent contrare: dumnezeirea şi umanitatea, identitatea şi comuniunea.

Departe de a fi un simplu obiect, crucea reprezintă mai ales un mod de trăire şi de gândire. De aceea, ca reflectare a credinţei drepte, creştinul trebuie să renunţe la atitudini sau credinţe deşarte care izvorăsc dintr-o evlavie eronată.

Crucea se poartă la gât ca semn al demnităţii de creştin şi ca asumare a vieţii ca urcuş istovitor, dar care aduce satisfacţie şi împlinire. Ea nu este o "amuletă" care ţine la distanţă strigoi sau o podoabă care se poartă la cercei sau brăţări. Diavolii se tem în schimb de cruce atunci când ea este asumată şi trăită de cel care o poartă.

Facem cruce la rugăciune, înainte de lucru sau înainte de a merge în călătorie. Facem cruce peste vinul pe care îl vom bea cu măsură sau peste mâncarea pe care o vom consuma spre sănătate. Facem cruce peste obiecte sau vietăţi, cu o cruce se însemnează locul sau persoana bolnavă spre vindecare. Sfântul Macarie Egipteanul menţionează şi facerea crucii peste gura care cască. Pe scurt, cu Sfânta Crucea se însemnează creştinul pe sine şi pe alţii, lucrurile şi natura înconjurătoare, căci prin Taina Crucii se înţelege misterul creaţiei.

Nu se mai întâmplă aşa atunci când omul nu mai meditează la adevăratul înţeles al crucii şi se ajunge la forme de evlavie care nu are legătură cu înţelesul real al crucii. Astfel, se zice, de exemplu, că astăzi nu se mănâncă nuci sau alte alimente care sunt în forma crucii. Astăzi trebuie să se postească, dar chiar astfel de alimente ar trebui consumate pentru folosul omului. Nuca este simbolul crucii şi al înţelepciunii: doar după un efort care înlătură învelişul lemnos se poate obţine miezul hrănitor. Nu este întâmplător că studii ştiinţifice au demonstrat superioritatea nutritivă a acestui fruct faţă de toate celelalte fructe cu coajă tare. Lipidele pe care le conţine sunt esenţiale pentru o bună funcţionare a funcţiei neuronale, astfel omul ajutându-şi substratul fizic al gândirii pentru o înţelegere dreaptă a realităţii. Mai mult, nuca este utilă în majoritatea bolilor, fiind un bun aliment revigorant şi antiastenic. Dar toate acestea se obţin numai după spargerea şi înlăturarea "aparenţelor", ştiut fiind că nici un lucru bun sau vrednic de obţinut nu se poate obţine fără nevoinţă.

Azi se aduc la biserică flori şi busuioc pentru a se împodobi crucea, urmând ca apoi preotul să le împartă ca binecuvântare, ele putând fi luate acasă spre împodobirea icoanelor.