Credinţa ortodoxă s-a cristalizat în urma confruntării cu susţinătorii unor abateri de la învăţăturile Revelaţiei mântuitoare, cunoscuţi sub numele de eretici. Cele şapte Sinoade Ecumenice au fixat, în perioada 325-787 d.Hr., o seamă de dogme importante, precum cea a Sfintei Treimi, dogma hristologică sau a cinstirii Sfintelor Icoane. S-au alcătuit Mărturisiri de credinţă ortodoxe - precum Crezul niceoconstantinopolitan, prăznuit anul acesta de Biserica noastră -, ereticii au fost condamnaţi la exil sau excomunicare, operele lor fiind prohibite lecturii creştinilor dreptmăritori din cauza pericolului diseminării ereziilor.
Astăzi, la peste 1200 de ani distanţă de ultimul Sinod Ecumenic, există în Ortodoxie tendinţa de a se utiliza termenii eretic şi erezie nu numai pentru a denumi persoane şi fapte din trecut, ci cu referire concretă la situaţii din zilele noastre. Singurul criteriu valabil pentru a distinge ereziile şi ereticii rămâne însă hotărârea unui Sinod Ecumenic. Aşadar, putem considera, fără să greşim, că şi astăzi sunt eretici: cei ce contestă credinţa în Sfânta Treime, cei ce vorbesc despre Hristos ca despre un simplu om, cei ce refuză Maicii Domnului atributul de Născătoare de Dumnezeu, cei ce nu se închină Icoanelor etc.
Cu totul exagerată, chiar abuzivă, este tendinţa unora de a se substitui autorităţii Sinodului Ecumenic, declarând noi erezii în zilele noastre. Desigur, există deosebiri între ortodocşi şi catolici, ba chiar între ortodocşii înşişi, în plan doctrinar sau ritualic, care suscită interesul teologilor. Până însă se va pronunţa un Sinod Ecumenic asupra chestiunilor divergente, ele rămân simple păreri teologice. Unele dintre ele vor putea fi condamnate şi eliminate, iar altele vor ilustra pe mai departe frumuseţea „unităţii în diversitate“. Nu ne dă nimeni însă dreptul să-i numim eretici, de pildă, pe catolici sau pe ortodocşii care ţin alt calendar decât noi. Este mare diferenţa între schismă şi erezie. Să aşteptăm Sfântul şi Marele Sinod Panortodox, aflat de mai multă vreme în pregătire, pentru ca, sub asistenţa Duhului Sfânt, să se aleagă adevărurile credinţei de neghinele falselor învăţături!
