Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în biserică: Îi este îngăduit unui creştin ortodox să practice yoga?

Sfaturi practice în biserică: Îi este îngăduit unui creştin ortodox să practice yoga?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Liturgica
Un articol de: Pr. Conf. Dr. David Pestroiu - 06 Iunie 2010

Categoric, nu. Şi vom vedea în cele ce urmează motivele.

În primul rând, yoga este o practică de provenienţă orientală, fiind definitorie pentru hinduism şi sectele derivate din acesta. Pentru un creştin ortodox, yoga rămâne o simplă formă de manifestare a religiozităţii respective, care trebuie privită cu toleranţa specific creştină, atâta vreme cât se manifestă în arealul etnocultural în care s-a dezvoltat religia în cauză.

 

Importantă, însă, în spaţiul religios creştin, yoga devine o periculoasă caracteristică a "separării oilor de capre" (Matei 25:32), acţiune ce implică prezenţa conştientă şi simultană a celor două categorii de oameni înviaţi. La fel, pretinsa neantizare a păcătoşilor, ca pedeapsă ce desfiinţează, practic, iadul, este tot o înşelare sectantă potrivnică adevărurilor scripturistice, care descriu suferinţele reale ale condamnaţilor, prin sintagma "plângerea şi scrâşnirea dinţilor". Reproducerea acestei expresii în manualele de religie a stârnit deja reacţii necontrolate ale unor detractori ignoranţi, care se grăbiseră să acuze autorii, pe nedrept, de intoleranţă, deşi aceştia n-au făcut altceva decât să reproducă avertismentul dat de Hristos. De fapt, o atare atitudine se înscrie în mentalitatea generală egocentrică, nihilistă, a unei societăţi bolnave din punct de vedere spiritual, care consideră valori supreme hedonismul şi materialismul. Nu-i de mirare, aşadar, că în acest context se răspândesc cu repeziciune concepţii apocaliptice psihotice, menite să polarizeze noi adepţi ai unor curente religioase caracterizate prin impostură şi ocultism demonic, prin care se încearcă substituirea harului dumnezeiesc cu o lucrare energetică satanică. Acţiunea asupra unor pretinse zone de influenţă energetică ale corpului omenesc (aşa-zisele chakre) este, indubitabil, malefică. Un creştin ortodox adevărat se bucură de puterea vindecătoare a Sfântului Maslu şi, mai ales, de Sfânta Euharistie, ce se dă "spre tămăduirea sufletului şi a trupului". Evident, nu este exclusă lucrarea corespunzătoare a medicinei, după cuvântul Scripturii: "Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul" (Isus Sirah 38:1).