Potrivit momentelor solemne din cadrul cultului creştin, dar şi simţirilor religioase, participarea la rugăciune se face prin semne de pietate exterioară, dar care pornesc din interiorul duhovnicesc al fiecăruia. Una din formele exterioare care însoţesc participarea la rugăciune este aceea de ţinere a trupului în mod drept, ridicat, vertical şi nu aplecat.
Această formă de participare la rugăciunea din cadrul cultului şi nu numai exprimă veselie şi demnitate. Poziţia dreaptă, verticală o are numai omul; nici o fiinţă creată nu are şi nu îşi păstrează poziţia dreaptă sau verticală.
Sfânta Scriptură conţine numeroase exemple ale unor persoane care se rugau având poziţia dreaptă. Vechiul Testament aminteşte de Anna, mama lui Samuel, care se ruga uneori stând dreaptă. La fel, dreptul Iov mărturiseşte că s-a rugat stând în picioare: "Strig către Tine şi nu-mi răspunzi, stau în picioare şi Tu nu mă vezi" (Iov 30, 20). Însuşi Mântuitorul Hristos recomandă rugăciunea şi în stare dreaptă: "Iar când staţi de vă rugaţi..." (Marcu 11, 25).
Încă din vechime, la momentele de bucurie ale Bisericii, rugăciunile au fost făcute stându-se drept, în picioare. Duminica, în special, pentru bucuria Învierii Mântuitorului Hristos, rânduiala serviciului religios se săvârşea în stare dreaptă. Astfel, s-a transmis această rânduială până astăzi şi găsim diferite perioade în anul bisericesc în care nu îngenunchem.
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful aminteşte despre îngenunchere ca fiind semnul căderii noastre în păcat, iar starea dreaptă ca fiind simbol al Învierii. Sfântul Vasile cel Mare aminteşte că duminica nu se îngenunchea căci "în această zi am înviat cu Hristos... şi pentru că ziua duminicii se vede a fi oarecum asemănarea şi închipuirea timpului viitor, în care toţi se vor afla înviaţi".
Există numeroase prescripţii bisericeşti şi canonice care opresc îngenuncherile când se pune accentul pe evenimentele importante din cadrul Bisericii.
Îndemnuri către ridicarea în picioare găsim la textele din cadrul serviciilor religioase: "Înţelepciune, drepţi!". Este un apel pentru participarea credincioşilor în poziţie dreaptă care atrage după sine atenţie sporită asupra celor care vor urma să se săvârşească. Acest îndemn îl găsim şi atunci când urmează a fi citit textul evanghelic: "Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie...".
Astfel, poziţia dreaptă este necesară pentru întâmpinarea simbolică a lui Hristos, Cel Care este "Înţelepciunea de la Dumnezeu" (I Cor. 1, 30) şi care trebuie întâmpinat prin atitudine fizică plină de respect, potrivită între două persoane.
