Avem în bisericile noastre un anumit număr de credincioşi care, pe lângă slujbe şi sfaturi, ne solicită uneori să le recomandăm şi "o carte bună". Solicitarea vine, de obicei, la sfârşitul spovedaniei, atunci când le dăm canonul şi câteva îndemnuri, potrivit cu vârsta, preocupările, starea sufletească etc. Întrucât libertatea dobândită după jertfele din decembrie â89 a favorizat, ştim cu toţii, creşterea considerabilă a numărului de edituri creştin-ortodoxe, avem, slavă Domnului, ce şi de unde le recomanda. Nu de puţine ori, recomandarea poate fi sugerată şi de titlurile cărţilor aduse preotului de alţi credincioşi, cu diferite ocazii, fenomen întâlnit mai ales la oraşe, dar nu imposibil de înfăptuit şi la sate. În bibliotecile parohiale, se ştie, o bună parte dintre cărţi sunt aduse efectiv de creştinii pasionaţi de lectură, adresându-ni-se cu multă bucurie: "Părinte, vă rog să primiţi această carte. Am citit-o şi am găsit mult folos în ea. Poate va fi de folos şi altor creştini…". Transmiţând astfel de recomandări, nu vom uita, desigur, cărţile de permanentă prioritate: Biblia, Catehismul, Filocaliile, Vieţile Sfinţilor, Patericul, alte scrieri ale Sfinţilor Părinţi ş.a. De asemenea, vom fi mereu atenţi să evităm cărţile şi revistele care provin de la editurile dubioase, chiar dacă pretind că sunt "ortodoxe".
Trebuie să realizăm faptul că instruirea catehetică nu este doar un deziderat de îmbogăţire duhovnicească, ci reprezintă şi o datorie misionară. În condiţiile în care sectele de astăzi, dublate de nenumărate curente "paranormale", de fel de fel de mişcări şi asociaţii religioase, au o activitate deosebit de intensă, creştinul trebuie să aibă măcar un minimum de cunoştinţe privind învăţătura ortodoxă, spre a face faţă onorabil unei eventuale confruntări, totodată pentru a şti să discearnă "grâul de neghină" din mulţimea publicaţiilor care au inundat piaţa, care sunt plasate în cutiile poştale, ori împărţite gratuit pe stradă. O bună parte a creştinilor noştri cad victime şi din lipsa unor lecturi minime, mai ales dintre intelectuali, care, prin natura preocupărilor, simt mereu nevoia unor informări suplimentare, însoţite de argumente, bibliografii etc. De aceea, recomandarea cărţilor trebuie făcută nu doar atunci când suntem solicitaţi, ci şi în cazurile când credincioşii nu realizează importanţa covârşitoare a lecturilor care întăresc credinţa ortodoxă.
