Între mijloacele eficiente de catehizare se numără şi "dialogul săptămânal" sau "programat". Cateheza tradiţională nu poate acoperi deplin dorinţa credincioşilor de însuşire cât mai bogată a învăţăturilor credinţei ortodoxe. Este nevoie, de aceea, ca, măcar o dată pe săptămână, să aibă loc o întâlnire specială, pentru întrebări şi răspunsuri din cadrul temei anunţate. Nu mai mult, însă, de o oră! Este foarte important acest aspect: participanţii ştiu că, după o slujbă de seară, spre exemplu, sunt reţinuţi doar o singură oră, pentru a li se permite să plece la timp, fapt de mare importanţă psihologică, dar şi fizică. Desigur, dialogul se poate desfăşura şi fără o anumită tematică, lăsând pe cei prezenţi să adreseze ad-hoc întrebările ce-i frământă, iar preotul să răspundă pe rând la ele. Din experienţă, însă, am constatat că întâlnirea este mai eficientă cu o tematică prestabilită. Se programează, mai întâi, citirea sistematică a Bibliei. Este recomandabil, în acest sens, a se începe cu Noul Testament, pentru că Vechiul este mai greu de parcurs pentru începători, având locuri care pot crea dificultăţi şi poticniri, iar cititorii cu mai puţină răbdare se pot demoraliza uşor, existând, astfel, riscul abandonării. De aceea, vom face mai întâi lectură şi studiu asupra Noului Testament, după care - întăriţi cu învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli - vom parcurge cu mai mare eficienţă şi paginile Vechiului Testament. Desigur, lectura biblică nu se poate face integral în biserică, ci se vor programa pentru acasă câteva capitole (10-15).
O altă fază a dialogului presupune lecturarea catehismului, de preferinţă a unuia mai bogat, ca de pildă cel cu întrebări şi răspunsuri, pentru ca toţi credincioşii să fie familiarizaţi cu principalele puncte ale doctrinei ortodoxe, iar în etapa următoare se poate trece la parcurgerea unui manual de dogmatică, pentru început de nivel mediu, fapt care permite aprofundarea cunoştinţelor de catehism. Între alte obiective ale dialogului trebuie să intre şi capitole din istoria bisericească universală şi românească, pentru contextualizarea cunoştinţelor biblice şi dogmatice, teme liturgice - cu explicarea simbolismelor slujbelor principale, teme misionare - cu dezbaterea acelor învăţături controversate cu sectarii (unele se pot face şi în paralel cu dezbaterea temelor dogmatice), alte subiecte cerute de contextul religios, cultural, social, chiar economic şi politic, în măsura în care acestea implică educaţia religios-morală. Din când în când este bine să invităm câte o personalitate din afara parohiei (un profesor de teologie, un duhovnic mai îmbunătăţit, chiar un laic - specialist într-o problemă care-i interesează pe enoriaşi), pentru ca dialogul să se îmbogăţească şi din experienţele deosebite ale altora.
