În vocabularul liturgic al credincioşilor, molitfele ocupă un loc special. Uneori, pe fondul unei evlavii necontrolate se exagerează importanţa acestora. De aceea, o lămurire a rolului acestora în Biserică este bine-venită.
Molitfele nu sunt altceva decât nişte rugăciuni, denumite în acest mod după etimologia slavă. Ele se diferenţiază în funcţie de conţinutul şi de perioada în care se pot citi. Cartea de cult ce cuprinde aceste rugăciuni se numeşte Molitfelnic. În cadrul acesteia, molitflele sunt aşezate după slujbele Sfintelor Taine şi a ierurgiilor.
Aceste rugăciuni sunt clasificate în mai multe subcategorii: dezlegări, molitfe, precum şi diverse rugăciuni şi rânduieli la diferite boli şi trebuinţe din viaţa creştinului. Cele mai cunoscute molitfe sunt cele alcătuite de Sfântul Vasile cel Mare, respectiv Sfântul Ioan Gură de Aur, fiind cele mai solicitate de către credincioşi, de cele mai multe ori dintr-o simplă tradiţie locală dusă la extrem. Există, din păcate, biserici de mir şi mai ales mânăstiri în care aceste rugăciuni ocupă primul plan al vieţii liturgice, minimalizându-se, sau mai grav, uitându-se, rostul şi importanţa Sfintei Liturghii. Pentru unii creştini, este mai importantă citirea unor texte decât participarea activă la ritualul euharistic bisericesc, e suficientă doar solicitarea săvârşirii acestor slujbe pentru rezolvarea urgentă a problemelor familiale, economice, financiare sau sociale, decât implicarea activă şi conştientă în viaţa parohiei din care fac parte.
Molitfele au un rol şi scop liturgic secundar şi nicidecum atotsuficient. Mântuitorul Iisus Hristos nu a venit în lume pentru ca noi, cei ce credem în El, să apelăm la ajutorul Său doar pentru împlinirea imediată a unor felurite neajunsuri, ci El s-a întrupat pentru a fi mereu cu noi prin Sfânta Împărtăşanie, a cărei primire trebuie să fie preocuparea noastră primordială.
Molitfele reprezintă anticamera, "bătăile la uşile cerului" (în cazul celor ce precedă Spovedania) şi un mijloc pregătitor în vederea primirii Sfintelor Taine. Riscul ca molitfele să fie transformate în unelte magice, chiar superstiţioase, este ridicat. Fără o pregătire prealabilă şi fără o cateheză autentică, fermă şi convingătoare adresată credincioşilor din partea preoţilor slujitori în legătură cu rolul molitfelor de auxiliar liturgic, aceste tradiţii nocive afectează unitatea euharistică a unei parohii. Dintr-o precară cunoaştere a credinţei ortodoxe, unii credincioşi nu stăpânesc pe deplin rostul acestora în Biserică. Nu molitfele clarifică sau limpezesc problemele vieţii, ci angajarea deplină în actul liturgic sublim şi deplin, vârful vieţii creştine şi al tuturor ostenelilor: Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.
