Lumea patericală. Universul plin de înţelepciune ascetică al Părinţilor pustnici. O lume care îmbină, cu un firesc desăvârşit, contemplaţia şi spiritul practic al vieţii creştine, filosofia pură a îndumnezeirii şi metodologia personală, infinit nuanţată, a celui chemat să o împlinească. O simbioză, repet, fără cusur. Tânăr sau bătrân, novice sau înaintat duhovniceşte, bărbat sau femeie, intelectual rafinat sau nu, este imposibil să nu dobândeşti, simplu, dar indescriptibil de pătrunzător, un dram de învăţământ spiritual din citirea Patericului. Apoftegmele (sentinţele sau gnomele) pe care le cuprinde au un asemenea impact paideic asupra sufletului creştin pentru simplul fapt că sunt decantări ale unei tradiţii ascetice de maximă profunzime şi autenticitate. Până la argumentul istoric, aghiografic, acest lucru se simte din duhul sapienţial adânc pe care îl emană simpla lor citire sau rostire. Inefabila sinteză a tăcerii, a cuvântului, a gestului şi a faptei, ca mijloace de înduhovnicire, transpare ca o metodă permanent înnoitoare de a ieşi din captivitatea formelor fără fond. Deşi se raportează în genere la mediul monastic, cazuistica extrem de variată din care izvorăsc aceste memorabile cuvinte devine foarte uşor asimilabilă vieţii creştine de fiecare zi.
Dincolo de o meticuloasă disciplină morală, specificul gândirii patericale constă într-o perfectă luciditate în raport cu ispita reducţionismului creştin. Patericul te fereşte să devii autosuficient în trăirea mesajului evanghelic. Te atenţionează când ai început să lâncezeşti, când nu mai vezi pădurea de copaci, când, în plină mărturisire verbală a credinţei, constaţi că de fapt îi ratezi sensul existenţial şi te-ai oprit din continua prefacere lăuntrică pe care o presupune acesta. Unul mai surprinzător decât celălalt, fiecare "Avvă" care îşi iniţiază ucenicul în experienţa rosturilor spirituale ne împărtăşeşte şi nouă, trăitorilor din lume, un adevărat program de vieţuire sfântă.
Pe acest considerent, lectura patericală constituie un mijloc eficient de revigorare a reflecţiei şi a acţiunii creştine. Hăituiţi de grijile vieţii, ajungem adesea incredibil de opaci la sensurile transfiguratoare ale existenţei "în Hristos". Ne rezumăm grăbit la câteva tradiţii sau practici externaliste, interesaţi numai de liniştirea unei vagi conştiinţe a "datoriei morale". Ne scapă detaliile, deloc nesemnificative, ale unei înţelepciuni creştine aplicate, cum este cea cuprinsă în paginile Patericului. Iată argumentul pentru care această carte poate fi adoptată atât în programul personal de lectură ziditoare (fie şi ca recomandare adiacentă în cadrul canonului de la spovedanie, poate şi ca substitut bine-venit al numărului excesiv de metanii, în continuare "prescris", cu multă dezinvoltură, de unii duhovnici), cât şi la slujbele publice care permit consacrarea unui scurt interval de timp lecturării ei sistematice (în alternanţă, desigur, cu alte surse catehetice folositoare cum ar fi Vieţile Sfinţilor, fragmente din alte scrieri patristice, sinaxarul etc.). De la sine înţeles că selecţia tematică se va opera şi în funcţie de contextul pastoral respectiv.
Iată un mod în care uriaşa bogăţie duhovnicească a Patericului poate servi ca îndrumare credincioşilor doritori de continuă primenire sufletească!
