De foarte multe ori, alături de numele celor pentru care se fac rugăciunile de pomenire se găsesc formulările: "nespovedit", "neîmpărtăşit", "fără lumânare". Acestea sunt nu numai atribute, ci pot fi uneori "calităţi" care demonstrează felul în care creştinul respectiv s-a pregătit sau, de fapt, nu s-a pregătit cu cele creştineşti.
Spovedania şi Împărtăşania sunt Tainele Sfinte care pun pe fiecare creştin într-o strânsă relaţie cu Dumnezeu; ele nu pot fi neglijate. Astfel, cei care trec pe pomelnic aceste formulări nu fac altceva decât să demonstreze în zadar că cel care este pomenit nu a trăit creştineşte; adică nu s-a pregătit din viaţă pentru moarte sau pentru viaţa de după moarte. Şi atunci, întrebăm retoric: dacă persoana respectivă nu a primit cele Sfinte, ce rost sau ce folos este să amintim în cadrul slujbei că a murit nespovedit şi neîmpărtăşit?
Nu trebuie să deznădăjduim că cel adormit a murit nepregătit, fără Sfintele Taine, căci el este "robul lui Dumnezeu" după cum ne rugăm în cadrul slujbelor sfinte, şi fiind "robul lui Dumnezeu", adică botezat în Hristos, are posibilitatea mântuirii.
Dacă cineva a murit "fără lumânare" sau fără candelă aprinsă, iarăşi nu este necesar să amintim acest lucru, căci Lumina cea adevărată este Însuşi Hristos, Cel care a strălucit lumină fiecăruia prin haina Botezului şi a vieţii.
Ca aspect practic-liturgic, amintim că e necesar ca fiecare persoană să fie pomenită cu numele cu care a fost botezat; iar celelalte formulări adăugate nu-şi au rostul, căci nu aduc nici un folos, ba chiar îngreunează şi lungesc slujba şi pomenirea respectivă, iar importanţa se dă rugăciunii şi persoanelor, nu "calităţilor".
