Oricine intuieşte, credem că răspunsul este afirmativ. În urmă cu aproximativ şapte ani, într-un pelerinaj făcut în Egipt la câteva biserici şi mănăstiri ortodoxe copte, am descoperit cu bucurie râvna misionară deosebită, nu numai a clericilor, ci şi a laicilor, pentru menţinerea şi sporirea ortodoxiei într-o ţară cu foarte puţini creştini, nevoiţi să vieţuiască într-o "mare" musulmană. Bunăoară, la parohii, "serile catehetice de joia" sunt conduse de câte un laic, preotul fiind doar un "observator" tacit, atent să nu se facă greşeli doctrinare, desigur. Iar laicii-cateheţi nu sunt teologi, ci creştini de profesii diferite, dar care au învăţat de mici în aceste şcoli catehetice "de joia"…
Socotim că este un bun exemplu şi pentru laicii de la noi şi, fără complexe, să imite această râvnă, adaptată la condiţiile noastre, bineînţeles. Ne revine, de aceea, datoria să arătăm, fie şi pe scurt, care ar fi câteva dintre modalităţile practice prin care orice credincios îl poate sprijini pe preot în misiunea catehizării, limitându-ne pe moment să exemplificăm cu acţiuni care se desfăşoară în interiorul Sfântului Lăcaş, urmând ca într-un articol viitor să arătăm şi câteva dintre activităţile catehetice dinafară, în cadrul teritoriului parohial şi nu numai. Trebuie să amintim cititorilor, mai întâi, că în câteva dintre articolele precedente am prezentat mai multe mijloace practice de catehizare. Reluate pe rând, vom observa că în cadrul fiecărui mijloc credincioşii pot avea o contribuţie însemnată, alături de preot şi, bineînţeles, cu binecuvântarea lui.
1. La cateheza tradiţională (clasică), rostită la sfârşitul unor slujbe de seară, cu toate că vorbeşte doar preotul, neîntrerupt, multe dintre temele alese pot fi sugerate (ori cerute) de credincioşi, fie în anumite convorbiri particulare (după miruit, de exemplu), fie în cadrul "dialogului săptămânal", fie chiar prin mijloace mai noi, cum ar fi e-mailul. Totodată, pentru tema propusă, credinciosul poate indica (ori aduce) o anumită carte sau revistă, prioritar de spiritualitate ortodoxă, dar nu exclusiv, pe care a descoperit-o de curând şi care i-a folosit într-un fel sau altul.
2. La dialogul săptămânal, laicii au posibilitatea nu doar să adreseze întrebări, la care să primească răspuns de la preot, ci să răspundă ei înşişi atunci când cunosc tema, preotul fiind atent să completeze ori să corecteze la nevoie. Şi aici, pot aduce şi prezenta cărţi şi reviste prin care să contribuie la sprijinirea educaţiei moral-religioase a celor prezenţi. Între activităţile din cadrul "dialogului săptămânal" intră şi cunoscutul program catehetic "Hristos împărtăşit copiilor", la care laicii (părinţi, bunici, fraţi ai copiilor etc.) sunt bineveniţi cu prezenţa şi cu scurte intervenţii.
3. Publicaţiile parohiale pot avea şi laici în echipele redacţionale, iar în cuprinsul lor pot publica articole de interes creştin, după ce au fost verificate de preot, evident. Acelaşi lucru este valabil şi pentru site-ul parohial.
4. Biblioteca parohială, cu program de împrumut, poate avea custode un laic, iar îmbogăţirea ei se poate face prin donaţii din partea tuturor credincioşilor, fie în cărţi, fie în bani, pentru noi achiziţii.
Prin cele expuse nu am epuizat nici pe departe subiectul, dar l-am deschis pentru a-i convinge pe cititorii laici să-şi manifeste tot mai mult disponibilitatea în sprijinirea misiunii catehetice ortodoxe, de care este atâta nevoie în societatea noastră.
