Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în Biserică: Pregătirea pentru Botez în primele secole creştine
Despre botezul primilor creştini avem mărturii concrete în cartea Sfintei Scripturi, în învăţăturile Sfinţilor Apostoli, în scrierile istoricilor, dar mai ales în operele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.
Botezul a fost instituit de către Mântuitorul Hristos, după Înviere, şi a fost, într-un fel, o poruncă, o misiune dumnezeiască de împlinit: "Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." (Mt. 28) Cine participa la primirea Sfântului Botez şi în ce fel? În primul rând, se făcea, oarecum, o înscriere pentru primirea Tainei Botezului şi doar catehumenii se puteau înscrie; căci Botezul se săvârşea mai multor persoane în acelaşi timp, doar la marile sărbători: Paşti, Rusalii, Crăciun, Bobotează etc. Catehumenii reprezentau categoria celor care în mod treptat primeau învăţătura de credinţă de la cateheţi (învăţători) şi care participau frecvent la cateheză. Ei se pregăteau întâi pentru primirea învăţăturii creştine şi aveau dreptul să participe la Liturghie doar până la momentul de după citirea şi explicarea Sfintei Evanghelii. Trebuia ca întâi să cunoască învăţăturile fundamentale ale Bisericii Ortodoxe ca astfel să poată sta "drepţi" şi să se apere de învăţăturile eretice din vremea aceea. Aceşti catehumeni sau învăţăcei, în Biserica din primele secole creştine până la primirea Botezului, trebuiau să treacă prin trei etape sau trepte: a ascultătorilor, a îngenunchetorilor şi a luminaţilor. După aceste denumiri ale cateheţilor, ne dăm seama de rolul şi posibilitatea lor în participarea la comunitatea religioasă a vremii. Deci ascultau până la un anumit timp slujba, puteau îngenunchea alături de credincioşi şi puteau primi luminarea sau iluminarea, întâi prin credinţă şi învăţătură, şi apoi prin Botez. Perioada catehumenatului se termina cu o examinare pe care o făcea episcopul şi care stabilea cine putea primi Botezul; şi îi înscria pe cei vrednici la primirea Tainei. Pentru cei care urmau să primească Botezul, credincioşii făceau rugăciuni speciale în cadrul Sfintei Liturghii şi îi pregăteau pentru momentul exorcizării, al lepădării de diavol şi pentru mărturisirea credinţei în Hristos. Toate aceste etape îl făceau pe candidat să primească Botezul ca o dorinţă ce îşi avea izvor în intimitatea fiinţei sale, căci întâi de toate se pregătea sufleteşte. Retoric întrebăm: nu cumva în ziua de astăzi mai e nevoie de măcar puţină pregătire în vederea primirii Tainei Sfântului Botez?!