Sfaturi practice în biserică: Rolul cântării bisericeşti în cultul ortodox

Biserica Ortodoxă face misiune şi dă mărturie creştină prin unul din mijloacele de excepţie ale cultului, anume prin cântarea bisericească, ca o interpretare de ordin comunitar ce întăreşte sufletele în chip tainic şi le dă avânt în practicarea virtuţilor, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Cântecul este modul cel mai frumos de exprimare al omului, sensibilizează şi îndulceşte catehizarea, ajută la crearea atmosferei de bucurie şi comuniune prin imnurile liturgice şi cântările religioase.

Cultul este format din slujbe în special cântate pentru că acest mod de săvârşire a acestora este atrăgător şi transmiţător de imagini şi învăţături creştine. Dogmatica ortodoxă se află expusă în imnurile, cântările şi rugăciunile Sfintei Liturghii; este mereu în Biserică, cântată de credincioşi în fiecare duminică şi sărbătoare, ca o învăţătură vie şi activă ce îmbogăţeşte mintea credincioşilor. Cântarea duce mesajul în mod direct la inimă, ca prim pas, urmat de trăirea în mod activ. Muzica bisericească a Sfintei Liturghii uneşte corul pământesc cu cel îngeresc, săvârşindu-se unitate şi comuniune în lauda lui Dumnezeu.

Cântarea bisericească este rugăciune a comuniunii, colectivă; iar preoţii au participanţi activi pe toţi cei care răspund cererilor cântate. Această participare produce un dialog şi reface legătura comuniunii între credincioşi, preot şi Dumnezeu.

Cântarea bisericească poate fi un mijloc de activitate misionară, dacă este folosită în mod corespunzător, în funcţie de împrejurări, de către preot, cântăreţul bisericesc sau profesorul de religie.

Importanţa participării credincioşilor în mod activ se datorează slujbelor oficiate prin cântare în cadrul cultului, prin executarea răspunsurilor liturgice. Cântările religioase duc la cunoaşterea Sfintei Scripturi; sunt adevărate culegeri de învăţare a dogmelor ortodoxe şi a vieţilor Sfinţilor şi folosesc la apărarea dreptei credinţe de tendinţele străine. Potrivit Sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare, cântarea bisericească este un mijloc de povăţuire a celor ce o ascultă, poate forma sufletele şi poate adapta limbajul bisericesc pentru omul secolului prezent.

Cântarea bisericească atrage credincioşii către participare la sfintele slujbe, nu ca simpli spectatori, ci ca participanţi activi prin care aceştia exprimă calitatea şi conştiinţa lor de enoriaşi sau membrii vii şi activi ai comunităţii creştine din care fac parte.