În Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citim următoarele: "Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în Biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică" (I Corinteni 14, 33-35).
Cuvântul acesta al Sfintei Scripturi, dacă nu este înţeles în sensul lui autentic, poate da naştere la tot felul de interpretări smintitoare. Astfel, ar putea să li se pară unora că Apostolul face discriminare între bărbaţi şi femei, sau că ar fi influenţat de mentalitatea lumii antice, potrivit căreia femeia se află într-o vădită inferioritate faţă de bărbat, fiind socotită sclava acestuia.
Sfântul Apostol Pavel, atunci când le scrie corintenilor cuvintele amintite mai sus, nu are în atenţie însă decât păstrarea ordinii în Biserică şi a diversităţii slujirii bărbaţilor şi a femeilor, deopotrivă, pentru că în Biserica lui Hristos, fiecare categorie de credincioşi, atât cea a bărbaţilor, cât şi cea a femeilor, este înzestrată cu o slujire proprie, aşa încât slujirea femeilor nu poate fi împlinită de bărbaţi, iar slujirea bărbaţilor nu poate fi făcută de către femei, indiferent cât de pricepute ar fi acestea. Astfel, preoţia se exprimă în Biserica lui Hristos pe linie masculină, şi tocmai de aceea în Biserică bărbaţii sunt chemaţi să înveţe şi să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu. Femeile sunt chemate la alte slujiri în Biserică, precum: slujirea socială a semenilor aflaţi în nevoi prin acţiuni caritabile, sau înfrumuseţarea sfântului lăcaş, dată fiind delicateţea şi sensibilitatea lor faţă de nevoile celor din jur. Slujirea femeii în Biserică nu este cu nimic mai prejos decât cea a bărbatului, numai că ea se exprimă în mod diferit.
Potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel, femeia nu are în Biserică chemarea de a vorbi sau de a propovădui învăţătura dumnezeiască, ci ea are din această perspectivă chemarea de a asculta învăţătura, silindu-se să o împlinească în viaţa ei. Sfântul Apostol are de asemenea în vedere neorânduiala pe care femeile din comunitatea creştină de la Corint o stârneau în biserică, vorbind în timpul slujbei şi producând agitaţie şi dezordine. Atunci când le scrie corintenilor ca femeile lor să tacă în biserică, Sfântul Apostol se referă şi la păstrarea atmosferei de rugăciune în sfântul lăcaş şi evitarea vorbăriei inutile şi deranjante.
Aşadar, femeia nu este chemată să predice în Biserică, ci să asculte cuvântul dumnezeiesc cu evlavie şi credinţă. Ea poate, în schimb, citi la strană rugăciuni şi psalmi, în vremea sfintelor slujbe, participând de asemenea şi la cântarea din Biserică. Tocmai de aceea, în parohii, strana bărbaţilor poate fi dublată şi de o strană a femeilor, cântându-se şi citindu-se în mod alternativ.
Astfel, interdicţia referitoare la tăcerea femeilor în Biserică se referă la predică şi în nici un caz la citirea sau la cântarea acestora în sfântul lăcaş. De asemenea, îndemnul Sfântului Apostol Pavel, ca femeia să tacă în biserică, trebuie înţeles şi în legătură cu păstrarea ordinii şi a liniştii în vremea sfintelor slujbe, dar şi după săvârşirea acestora, rămânând la fel de actuală şi pentru creştinii din zilele noastre. În acest din urmă înţeles, ea se potriveşte la fel de bine, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.
