Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în biserică: Rostirea „Apostolului“

Sfaturi practice în biserică: Rostirea „Apostolului“

Un articol de: Pr. Răzvan George Topală - 07 Mai 2010

"Apostolul" utilizat în cadrul slujbei Sfintei Liturghii este o carte ce aparţine exclusiv cântăreţilor şi se păstrează întotdeauna la îndemâna acestora, la strană şi nu în Sfântul Altar. Singura carte de cinstire în Sfântul Altar este "Sfânta Evanghelie", care preînchipuie pe Hristos. Textele din "Apostol" sunt inspirate şi sfinte, iar citirea lor în cadrul sfintei slujbe este o lucrare sfântă şi sfinţitoare.

Pentru o expunere clară a învăţăturii Apostolilor este bine ca cel care va fi rânduit să citească textul apostolic, întâi să-l studieze înaintea citirii publice, eventual chiar acasă; de aceea calendarele creştine specifică trimiterea scripturistică a "Apostolului" tocmai pentru a fi studiat înainte (ex.: Duminica a V-a după Paşti - Ap. Fapte 11, 19-30).

De ce este necesar ca textul apostolic să fie studiat înainte de rostirea lui? În primul rând, pentru a conştientiza că scrierile Sfinţilor Apostoli constituie o învăţătură sfântă, transmisă prin ucenicii Mântuitorului Hristos. Este o angajare plină de responsabilitate faţă de Dumnezeu şi faţă de credincioşii care vor asculta.

În al doilea rând, textul "Apostolului" stă în strânsă legătură cu textul "Evangheliei". Chiar dacă în mod logic şi istoric "Evanghelia" stă înaintea epistolelor Sfinţilor Apostoli în Sfânta Scriptură, acest lucru arată întocmai că lectura "Apostolului" înainte de "Evanghelie" se face pentru a se acorda mai multă importanţă "Evangheliei" prin care Hristos Însuşi vorbeşte, spune Sfântul Nicolae Cabasila.

În al treilea rând, studiul textului e necesar pentru evitarea erorilor din citire şi de limbă, căci uneori poate conţine cuvinte şi expresii ce nu sunt la îndemâna şi ştiinţa oricui. Chiar şi o trecere rapidă asupra textului înainte de a fi citit poate fi folositoare.

În al patrulea rând, textul apostolic constituie temă şi subiect pentru rostirea cuvântului de învăţătură pentru predică.

Cine poate citi textul apostolic în timpul slujbei? Fie citeţul sau psaltul, ori altcineva care are binecuvântarea preotului şi care are pricepere în învăţăturile creştin-ortodoxe (student la Teologie, creştin practicant).

Cum citim "Apostolul"? Este absolut necesar ca citirea apostolică se fie valorificată. Modul de citire trebuie îmbunătăţit continuu. Interpretarea textului trebuie să se facă potrivit sensului respectiv. "Apostolul" se citeşte sau se psalmodiază cu frică de Dumnezeu, curat, simplu, fără greşeli sau erori de citire, fără demonstraţii vocalistice sau mândrie şi cu măsura bunului simţ. Să nu uităm că citirea apostolică simbolizează pe Apostolii Domnului şi închipuie lucrarea de trimitere la propovăduire a acestora.