Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în biserică: Rostirea „Apostolului“
"Apostolul" utilizat în cadrul slujbei Sfintei Liturghii este o carte ce aparţine exclusiv cântăreţilor şi se păstrează întotdeauna la îndemâna acestora, la strană şi nu în Sfântul Altar. Singura carte de cinstire în Sfântul Altar este "Sfânta Evanghelie", care preînchipuie pe Hristos. Textele din "Apostol" sunt inspirate şi sfinte, iar citirea lor în cadrul sfintei slujbe este o lucrare sfântă şi sfinţitoare.
Pentru o expunere clară a învăţăturii Apostolilor este bine ca cel care va fi rânduit să citească textul apostolic, întâi să-l studieze înaintea citirii publice, eventual chiar acasă; de aceea calendarele creştine specifică trimiterea scripturistică a "Apostolului" tocmai pentru a fi studiat înainte (ex.: Duminica a V-a după Paşti - Ap. Fapte 11, 19-30). De ce este necesar ca textul apostolic să fie studiat înainte de rostirea lui? În primul rând, pentru a conştientiza că scrierile Sfinţilor Apostoli constituie o învăţătură sfântă, transmisă prin ucenicii Mântuitorului Hristos. Este o angajare plină de responsabilitate faţă de Dumnezeu şi faţă de credincioşii care vor asculta. În al doilea rând, textul "Apostolului" stă în strânsă legătură cu textul "Evangheliei". Chiar dacă în mod logic şi istoric "Evanghelia" stă înaintea epistolelor Sfinţilor Apostoli în Sfânta Scriptură, acest lucru arată întocmai că lectura "Apostolului" înainte de "Evanghelie" se face pentru a se acorda mai multă importanţă "Evangheliei" prin care Hristos Însuşi vorbeşte, spune Sfântul Nicolae Cabasila. În al treilea rând, studiul textului e necesar pentru evitarea erorilor din citire şi de limbă, căci uneori poate conţine cuvinte şi expresii ce nu sunt la îndemâna şi ştiinţa oricui. Chiar şi o trecere rapidă asupra textului înainte de a fi citit poate fi folositoare. În al patrulea rând, textul apostolic constituie temă şi subiect pentru rostirea cuvântului de învăţătură pentru predică. Cine poate citi textul apostolic în timpul slujbei? Fie citeţul sau psaltul, ori altcineva care are binecuvântarea preotului şi care are pricepere în învăţăturile creştin-ortodoxe (student la Teologie, creştin practicant). Cum citim "Apostolul"? Este absolut necesar ca citirea apostolică se fie valorificată. Modul de citire trebuie îmbunătăţit continuu. Interpretarea textului trebuie să se facă potrivit sensului respectiv. "Apostolul" se citeşte sau se psalmodiază cu frică de Dumnezeu, curat, simplu, fără greşeli sau erori de citire, fără demonstraţii vocalistice sau mândrie şi cu măsura bunului simţ. Să nu uităm că citirea apostolică simbolizează pe Apostolii Domnului şi închipuie lucrarea de trimitere la propovăduire a acestora.