Petrecerea în Biserică este viaţă practică, este viaţă nouă în Hristos. Majoritatea învăţăturilor lui Iisus se află cuprinse în Evanghelii, dar modul efectiv în care trăia El şi ucenicii Lui nu este precizat în Scripturi decât sporadic. Dar această petrecere creştinească s-a transmis de la Apostoli la discipoli şi în toată lumea care a crezut în Hristos. Ea nu constă în reguli şi legi stricte ce trebuie ţinute sub frica pedepsei, ci mai degrabă în principii cu moduri de manifestare ce diferă ca aspect, dar nu în esenţă.
Un astfel de principiu este enunţat de Sfântul Apostol Pavel, care spune: "Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi" (I Cor. 10, 31). El vorbeşte de amintirea permanentă de Dumnezeu prin orice lucru pe care îl facem. De aceea şi aseamănă hrana şi băutura, elemente esenţiale pentru creşterea, dezvoltarea şi supravieţuirea trupului, cu amintirea de Dumnezeu, Cel care ne susţine şi de la Care ne tragem existenţa şi viaţa. Însă aceste lucruri nu trebuie disociate, căci omul nu este fiinţă schizofrenică, suflet ce luptă împotriva trupului şi invers. Omul este unitate de trup şi suflet ce trebuie să afirme unitatea lumii create de şi în Dumnezeu. Astfel că hrana nu este un rău necesar fără de care omul nu poate trăi, ci un mijloc de apropiere şi vieţuire în Dumnezeu.
În acest sens, Biserica învaţă că, aşa cum începem orice lucru prin rugăciune, şi înainte de a mânca să chemăm numele lui Dumnezeu. Astfel, stând în picioare înaintea bucatelor aşezate pe masă, cu mâinile împreunate în dreptul pieptului, o persoană să spună rugăciunea "Tatăl nostru". Această rugăciune a fost aleasă de Biserică pentru a fi rostită înainte de hrănirea trupească atât datorită caracterului ei intim de apropiere casnică cu Dumnezeu, cât şi pentru bogăţia de învăţături duhovniceşti. În ea se face amintire şi se cere "pâinea zilnică" spre folos trupesc, dar şi duhovnicesc, în Sfânta Împărtăşanie. Încheind această rugăciune plină de hrană spirituală, creştinul se închină şi face cruce peste sine şi peste bucate.
Se observă că unele persoane spun diferite rugăciuni mai mult sau mai puţin spontane care însă amintesc de cererile nenumărate făcute de păgânii ce credeau că în multa lor vorbărie stă puterea rugăciunii. Alţii se roagă pentru diferite lucruri ca abolirea sărăciei, descoperirea de tratamente împotriva SIDA, criza politică şi economică etc. Trebuie menţionat faptul că, deşi creştinul este dator să se îngrijească şi are responsabilitate faţă de societatea contemporană, nu este nici timpul, nici locul pentru astfel de cereri. De aceea, în ciuda aparenţei lor simple, rugăciunile propuse de Biserică sunt mai cuprinzătoare, ele păstrând echilibrul ce trebuie să fie între trăirea duhovnicească şi viaţa socială.
Mâncându-şi hrana de dulce sau de post, în funcţie de zi sau rânduială, credinciosul trebuie să păstreze decenţa. Mâncarea se mănâncă încet, bine mestecată, pentru a ajuta digestia. Acest lucru împreună cu stimulii vizuali dau mai repede senzaţia de saţietate, evitând astfel excesul alimentar. Din acelaşi motiv se recomandă folosirea farfuriei şi nu "ciugulirea" din diferite platouri, creierul având senzaţia de prânz complet. Hrana bine preparată, gustoasă, ajută la asimilarea principiilor nutritive şi favorizează imunitatea. Este indicată folosirea condimentelor, dar evitarea excesului de sare, aceasta având efecte negative pe termen lung, fiind în primul rând factor de risc cardiovascular şi oncologic.
Se recomandă ca la sfârşitul mesei să se consume un mic desert sau fruct pentru rolul lor în prelungirea senzaţiei de saţietate. Astfel, după ce s-a hrănit suficient, creştinul mulţumeşte printr-o scurtă rugăciune.
La cină se spun alte rugăciuni care se potrivesc mai bine pentru acest moment, ele găsindu-se în majoritatea cărţilor de rugăciuni. Poate că la început pare dificil, dar odată memorate, aceste scurte cuvinte aduc mângâiere şi întărire duhovnicească.
Pentru gustările de peste zi, recomandate a fi puţine la număr şi a fi constituite mai ales din fructe şi legume, se poate face o "simplă" cruce de binecuvântare asupra lor. Deşi nu este indicată folosirea alimentelor industrializate, şi junk-foodul se binecuvintează.
Evitând excesele, grija pentru hrană trebuie să fie parte a vieţuirii creştinului acasă şi în societate.
