"Se cuvine preoţilor să sfătuiască pe toţi creştinii, care vor cere a li se săvârşi această Taină, ca mai întâi să-şi cerceteze cugetul şi să se mărturisească la duhovnic"; astfel îndeamnă cartea de slujbă în învăţătura pentru săvârşirea slujbei Tainei Sfântului Maslu.
De aici rezultă că Taina Sfântului Maslu şi Taina Sfintei Spovedanii sau a Mărturisirii sunt în strânsă relaţie, pentru că prin aceste Taine creştinul primeşte atât tămăduire trupului, cât şi iertare păcatului şi pacea sufletului. Ambele Taine sunt pentru creştini izvoare înnoitoare care îl ridică pe omul păcătos la starea de curăţie şi însănătoşire deplină, cu trupul, dar mai ales cu sufletul.
Ştim bine că păcatul îl face pe om neputincios, şi atunci e nevoie de chemarea milei lui Dumnezeu, Cel care dă celui păcătos îndreptare şi vreme de pocăinţă.
Atât Spovedania, cât şi Maslul nu fac altceva decât să dăruiască omului iertarea păcatelor, păcate care îngreunează sufletul. Sfântul Apostol Iacov îndeamnă: "De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el (…) şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul, iar de va fi făcut păcate se vor ierta lui" (Iac. 5, 14-15).
Chiar dacă păcatele sunt iertate în mod special prin Taina Sfintei Spovedanii, totuşi în om rămân slăbiciuni care sunt hrănite de cele mai multe ori cu păcate greu de lepădat, şi care duc la îmbolnăvirea trupului. De aceea, se recomandă ca înainte de săvârşirea Sfântului Maslu, creştinul să primească harul iertării păcatelor prin Taina Spovedaniei.
Tocmai acest lucru îl are în vedere săvârşirea Maslului de obşte, atât pentru cei bolnavi, cât şi pentru cei sănătoşi, deoarece această Taină prezintă un rit evident penitenţial menit să acorde o iertare generală de păcate. Iertarea de păcate deplină se face înaintea duhovnicului la Spovedanie tainic, particular, însă Maslul pecetluieşte acest lucru prin tămăduirea neputinţelor trupului.
De aceea aceste două Sfinte Taine se săvârşesc cu precădere în perioada posturilor ca zile speciale de pregătire sufletească şi trupească, prin care se cere de la Dumnezeu "darul cel tămăduitor şi iertarea păcatelor". (Pr. Răzvan-George Topală)
