Pentru creştini, Crucea reprezintă semnul cel mai sfânt şi obiectul care aminteşte nemărginita iubire a lui Dumnezeu faţă de oameni şi faţă de întreg universul; este simbolul prin excelenţă al creştinătăţii.
Taina şi lucrările Sfintei Cruci sunt nedespărţite de Mântuitorul Hristos. Astfel, Crucea este un "hotar" dintre lumea care se închină cinstind-o şi lumea ca vrăjmaşi sau necinstitori ai acesteia. Crucea este de fapt un mijloc de cinstire a lui Dumnezeu; iar închinarea pe care o facem sau cinstirea Sfintei Cruci înseamnă adorarea Celui Care S-a răstignit pe ea, adorarea lui Hristos.
De aceea, închinarea cu semnul Sfintei Cruci trebuie să fie însoţită întotdeauna de cugetare adâncă cu privire la Cel răstignit, la Hristos; şi suntem datori să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci în mod conştient, şi nu cu neştiinţă sau nepăsare, fără grabă sau în mod superficial.
Cum ne închinăm corect? Ne închinăm cu mâna dreaptă, ţinând cele trei degete împreunate (degetul cel mare, arătătorul şi cel mijlociu), care închipuiesc pe Sfânta Treime sau unitatea în fiinţă a persoanelor Sfintei Treimi; iar celelalte două degete lipite în palmă (inelarul şi cel mic) pentru că închipuiesc cele două firi ale Mântuitorului Hristos (firea dumnezeiască şi cea omenească, unite într-o singură persoană).
Închinarea se face întâi la frunte, apoi în zona pieptului, la umărul drept şi apoi la cel stâng rostindu-se: "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh", căci lucrarea mântuitoare săvârşită de Hristos prin Patima Sa este de fapt opera întregii Sfintei Treimi; fapt pentru care, atunci când ne închinăm, rostim numele persoanelor Sfintei Treimi. Apoi, se lasă mâna în jos, în mod obişnuit rostindu-se "Amin", care înseamnă "aşa să fie" sau "într-adevăr, aşa este".
Atingem fruntea pentru a trezi în sediul minţii lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. Atingem pieptul pentru a pătrunde în inimă sentimentul evlaviei şi al dragostei faţă de Dumnezeu. Atingem cei doi umeri, pentru că din ei pornesc braţele noastre cu care putem săvârşi faptele cele plăcute înaintea lui Dumnezeu.
Închinarea presupune un angajament înaintea lui Dumnezeu în credinţă puternică, în renunţare la păcate şi în lucrarea împreună spre drumul desăvârşirii.
Când ne închinăm? Ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci atunci când ne rugăm, când mergem la Biserică, când începem sau sfârşim un lucru, când mâncăm, înainte de a dormi şi la trezirea din somn, când plecăm în călătorie şi ori de câte ori simţim nevoia sau cerem ajutorul lui Dumnezeu; căci Crucea este obiect sau semn cu putere sfinţitoare.
