Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în Biserică: Semnificaţia Duminicii Sfântului Ioan Scărarul
Duminica Sfântului Ioan Scărarul deschide un nou ciclu în perioada Postului Mare, şi anume cea ascetică sau a nevoinţelor celor duhovniceşti. "Scara", cea mai importantă lucrare a Sfântului Ioan, este citită pe întreaga durată a acestui post, servind drept călăuză pentru discernământul duhovnicesc al creştinului în ceea ce priveşte împlinirea virtuţilor la nivelul vieţii lor personale.
Duminica închinată Sfântului Ioan Scărarul reprezintă de fapt cinstirea modelului viu de trăire duhovnicească, prezentat în această lucrare a Sfântului Ioan, "Scara Raiului". Sinaxarul duminicii arată despre viaţa Sfântului Ioan următoarele: " Tot drumul vieţii sale era o rugăciune neîntreruptă şi o neasemănată dragoste către Dumnezeu. Trăind prin toate aceste fapte mari în chip bineplăcut lui Dumnezeu, a scris şi "Scara"" (Triod). Triodul exprimă această legătură între vieţuirea duhovnicească a sfântului şi opera sa scrisă, în următoarea alcătuire: "Întărind ca nişte trepte virtuţile spre cer, te-ai suit cu adevărat luminând prin dreapta credinţă la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor şi păzeşti pe oameni de vătămarea lor, o, Ioane, scara virtuţilor ..." (Triod). Înălţimea duhovnicească a sfântului este un dar primit de la Hristos ca urmare a vieţuirii sale în mari nevoinţe, textul Triodului arătând în acest sens următoarele: "Părinte Ioane, mărite, [...] ai urât nestatornicia tulburării celei lumeşti [...] şi, ascultând glasul Evangheliei Domnului, ai părăsit lumea, bogăţia întru nimic socotindu-o, [...] curăţindu-ţi suflatul cu izvoarele lacrimilor, şi cu stările de toată noaptea înduplecând pe Dumnezeu. Pentru aceasta ai ajuns la fericirea contemplaţiei de Dumnezeu, pururea ai purtat în gura ta înălţările lui Dumnezeu, cugetând cu multă stăruinţă la cuvintele cele de Dumnezeu insuflate [...] şi cu harul cel ce izvorăşte de acolo te-ai îmbogăţit, făcându-te fericit". Cinstindu-l pe Sfântul Ioan, noi, credincioşii, ne îndreptăm mintea spre monahul desăvârşit, cu al cărui chip ar trebui să ne împodobim fiecare dintre noi, mai cu seamă în această vreme a postului. Triodul ne îndeamnă iarăşi în sensul acesta: "Pe cel de pe pământ înger şi în Ceruri om al lui Dumnezeu, podoaba cea frumoasă a lumii, desfătarea virtuţilor, lauda sihaştrilor, pe Ioan să-L cinstim. Că acesta fiind sădit în Casa lui Dumnezeu, a înflorit şi a înmulţit turmele lui Hristos [...] întru cuvioşie şi dreptate" (Triodul). Pericopa evanghelică care se citeşte în această duminică cuprinde următoarele cuvinte: "Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide [...] dar [...] a treia zi va învia" (Mc. 9, 31). Cuvintele acestea arată că din această duminică atenţia creştinilor trebuie să se mute de la postul şi ostenelile noastre către faptele mântuitoare care s-au făcut de către Hristos pentru noi. (Pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu)