Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în Biserică: Semnificaţia săptămânii Vameşului şi a Fariseului
Duminicile premergătoare Postului Mare au o profundă semnificaţie duhovnicească, pregătindu-l pe creştin pentru postirea efectivă, care va începe peste trei săptămâni. Astfel, primele două duminici (cea a Vameşului şi a Fariseului şi cea a Fiului risipitor) propun pregătirea duhovnicească a creştinului în vederea postului, prin împodobirea sufletului în virtuţi precum smerenia şi pocăinţa, iar ultimele două (cea a Lăsatului sec de carne şi cea a Lăsatului sec de brânză) creează obişnuinţa postirii de bucate, prin renunţarera treptată la carne şi mai apoi la brânză.
Imnele Utreniei care încep a se cânta de la Duminica Vameşului şi a Fariseului ("Uşile pocăinţei deschide-mi Dătătorule de viaţă"; "În cărările mântuirii îndreptează-mă Născătoare de Dumnezeu"; "La mulţimea faptelor mele celor rele cugetând eu ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii, ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ţie: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta") amintesc intrarea în Postul Mare şi întoarcerea în Rai, a cărui uşă închisă de Adam este deschisă din nou prin pocăinţă. Căutând să surprindem mesajul duhovnicesc al Duminicii Vameşului şi a Fariseului, trebuie să spunem că prin această pildă ne sunt puse în atenţie virtuţi precum smerenia şi căinţa. Pentru a începe lupta postului, bine înarmat, credinciosul trebuie ca încă de la începutul perioadei Triodului să se desăvârşească în smerenie, având atitudinea Vameşului, îmbrăcându-se în smerenie, dar fugind de celelalte păcate ale sale. De asemenea, el trebuie să se îmbodobească cu virtuţi precum cele ale Fariseului, fugind însă de mândria lui. Imnografia acestei duminici îndeamnă nu numai la smerenie, ci şi la toate celelalte aspecte ale vieţii duhovniceşti pe care aceasta le implică: străpungerea inimii, "fraţilor, toţi să ne smerim cu suspinuri şi cu tânguiri, să ne batem cugetul, ca la judecata cea veşnică să ne arătăm credincioşi nevinovaţi, dobândind iertare" (Icosul Duminicii, Triod); necesitatea rugăciunii stăruitoare şi fierbinţi: "să nu ne rugăm ca Fariseul fraţilor, că cel ce se înalţă pe sine se va smeri, ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca Vameşul, prin postire, strigând: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi păcătoşii" (Vecernie, stihira de la "Doamne strigat-am", Triod); ferirea de a judeca pe apoapele: "Să fugim de grăirea cea trufaşă şi înrăutăţită a Fariseului şi să ne învăţăm smerenia Vameşului cea prea bună…" (Svetilna Duminicii, Triod). Săptămâna care decurge după Duminica Vameşului şi a Fariseului este una a dezlegării la carne, ouă şi brânză (harţi) şi în zilele de miercuri şi vineri. Rostul acestor dezlegări este unul pedagogic, acela de a permite viitorilor postitori să-şi întărească trupul pentru lupta postirii care va începe peste două săptămâni. Îndemnul Condacului acestei duminici este unul ferm: "Să fugim de iubirea cea trufaşă a Fariseului şi să ne învăţăm smerenia Vameşului cu suspine, strigând către Mântuitorul: milostiveşte-Te spre noi, Unule Îndurate". Să luăm aminte!