Programul liturgic poate fi îmbogăţit la trecerea dintre ani printr-o frumoasă slujbă de mulţumire adresată lui Dumnezeu, care poartă denumirea de "Te Deum". Această denumire provine de la imnul "Te Deum Laudamus..." care se traduce: "Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm...", şi care are un pronunţat caracter de mulţumire, recunoştinţă şi laudă adresate lui Dumnezeu pentru toate binefacerile re-vărsate asupra credincioşilor, asupra naturii şi a lumii întregi în anul petrecut şi cu nădejdea că şi în noul an va fi mult milostiv.
Cu privire la momentul săvârşirii acestei slujbe de mulţumire, fiecare parohie sau mănăstire poate stabili, în funcţie de posibilităţile şi situaţiile respective, ca oficierea potrivită a "Te Deum"-ului să se facă fie în ajunul noului an în mod independent sau după oficierea slujbei de Priveghere, fie după săvârşirea Sfintei Liturghii din prima zi a noului an (la sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului şi la prăznuirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare).
Când această slujbă se săvârşeşte independent de orice altă slujbă, capătă pe deplin o nuanţă de bucurie şi de mulţumire. În relaţie cu Sfânta Liturghie din prima zi a noului an, capătă cumva o nuanţă secundară, având în vedere că după Sfânta Liturghie sunt rostite şi "Molitfele" Sfântului Vasile cel Mare.
"Te Deum"-ul oficiat cu prilejul noului an prezintă o rânduială specifică şi deci o întâlnim o singură dată pe an. Acest lucru se datorează faptului că se săvârşeşte în mijlocul lăcaşului de cult, cât şi al textului şi cântărilor de rugăciune ce sunt adaptate momentului respectiv, şi anume: Psalmul 64 "Ţie se cuvine laudă...", Apostolul de la I Timotei 2, 1-6, Evanghelie specială, cuvântare potrivită acestui prilej, cele trei formule de urare cu rostirea: "Mulţi ani trăiască!" şi binecuvântarea cu Sfânta Cruce.
"Te Deum"-ul oficiat la cumpăna anilor este, de fapt, o slujbă a întregii comunităţi creştine ce exprimă sentimente de recunoştinţă, de mulţumire şi de slăvire a lui Dumnezeu.
Participarea credincioşilor la această slujbă poate constitui un prilej al rugăciunii comune, desigur rugăciune specială, dar şi un prilej de felicitare şi împărtăşire a sentimentelor şi urărilor pentru noul an.
Cu această ocazie, creştinul sfârşeşte anul cu mulţumire adusă lui Dumnezeu şi totodată începe un nou an cu nădejdea în Dumnezeu, Cel care a făcut cerul şi pământul şi întreaga lume.
