Categoria enoriaşilor tineri constituie, cred, pentru mulţi slujitori, dacă nu o dificultate, atunci o provocare misionară. Aceasta în condiţiile în care se conştientizează specificul complex al acestei categorii sociale şi, în consecinţă, atenţia şi tactul necesare în pastoraţia ce o priveşte. Tinerii sunt paradoxali în atitudine. Cu spontaneitate vulcanică, dar şi profunzi, ascultători, dar şi nonconformişti, curajoşi, dar şi vulnerabili, doritori de aventură existenţială, dar şi de cuminţenie, toate acestea la un loc fac din ei, aşa cum spuneam, o provocare pastorală plăcută. Ei bine, ca în atâtea alte situaţii, şi aici îşi dovedeşte valoarea vitală principiul comunicativ interpersonal care necesită acomodarea pe toate planurile (psihologic, cultural, duhovnicesc, existenţial etc.). Pentru această compatibilizare (care presupune, bineînţeles, reciprocitatea), e nevoie de intuiţie şi de empatie.
În spaţiul parohial, preotul este chemat să observe cu atenţie "ramura tânără" şi, cunoscându-i orientările şi realităţile, să o întâmpine cu un bine cumpănit zel pastoral. În acest scop, îi va fi util un program, o strategie globală pe care, din păcate, nu o găseşte în manuale. De aceea va trebui să se implice cu interes şi responsabilitate în conceperea şi mai ales experimentarea de metode misionare, prin care să creeze punţi cu lumea plină de căutări a tinerilor. La rândul său, tineretul din parohie este chemat la deschidere şi receptivitate faţă de iniţiativele care îi sunt propuse de către preot. Esenţial este să se deschidă calea unui dialog. Acesta este punctul de plecare. Astfel, pot fi organizate centre parohiale catehetice pentru tineret (grup de studiu biblic, grup de lectură patristică, coruri etc.), grupuri de discuţii, comitete filantropice, asociaţii care să se axeze pe problematica tinerilor. Coordonate cu înţelepciune misionară de către preotul paroh, aceste forme de pastoraţie juvenilă pot fi de mare ajutor în atât de necesarul reviriment educativ al Bisericii Ortodoxe Române.
Integrarea tinerilor în spiritul comunitar liturgic al parohiei este, de fapt, scopul tuturor acestor strădanii. Este adevărat că, la nivel teoretic, lucrurile stau mai bine decât în practică. Orice slujitor care a încercat să se apropie de universul complex al tinerilor a constatat că demersul acesta nu este deloc uşor, dar odată înţeles şi abordat corespunzător, segmentul respectiv constituie o sursă inepuizabilă de satisfacţii pastorale. De aceea subscriem soluţiei înţelepte şi realiste cu privire la tineri, propuse de autorul unei minunate cărţi de misiune parohială: "Nu este necesar să le dăm toate răspunsurile dintr-odată. Numai faptul că ne "pierdem" timpul nostru ascultându-i, provoacă simpatie şi un început de dragoste." (Mitropolit Emilianos Timiadis, "Preot, parohie, înnoire").
