Sfaturi practice în Biserică: Valoarea timpului pentru mântuire

Timpul se aseamănă cu un râu necontenit curgător ce izvorăşte din veşnicie şi se varsă tot în veşnicie sau cu o luntre ce pluteşte fără oprire între două eternităţi, purtând într-însa viaţa şi destinul întregii existenţe. Cu fiecare clipă, alunecă în veşnicia trecutului tot mai multe file din istoria lumii şi din viaţa noastră, iar drept soli ai eternităţii viitoare sosesc în schimb alte clipe, alte zile şi nopţi, alţi ani.

Într-o viaţă de numai câţiva ani, în câteva zile ori chiar în câteva clipe, omul poate dobândi fericirea veşnică sau o poate pierde pentru totdeauna. Pentru cel cu adevărat înţelept, nici un an, nici un anotimp, nici o zi şi nici o clipă nu trebuie lăsate la voia întâmplării, fără rod, asemenea norilor fără de apă, purtaţi din loc în loc de vânturile deşertului. Timpul nu este numai unitatea cu care se măsoară mişcarea şi viaţa, ci însuşi cadrul în care se desfăşoară viaţa şi urcuşul duhovnicesc, iar de întrebuinţarea pe care i-o dăm noi înşine depinde, pentru viitor şi pentru veşnicie, starea bună sau rea a fiecăruia. Putem afirma că noi stăpânim timpul, îl trăim mai intens sau mai puţin intens, mai bogat sau mai sărac, mai plin sau mai deşert. Acesta nu se măsoară numai cu anii, ci mai ales cu roadele. Este important ca omul să dorească nu numai să trăiască mult, ci să trăiască frumos, să vieţuiască creştineşte. Nu numai să adăugăm la vârsta noastră cât mai mulţi ani trăiţi fără folos, ci să şi întrebuinţăm cât mai bine şi cât mai înţelept fiecare zi pe care Dumnezeu ne-o dă de trăit. Zilele noastre sunt "bune" sau "rele", după cum le facem sau le trăim noi. Zilele petrecute în lene şi în răutăţi sunt zile "rele", zile pierdute, trăite zadarnic.

Aşadar, să nu lăsăm zilele să se scurgă degeaba, căci timpul nu se mai întoarce şi odată va trebui să dăm seama de felul cum l-am întrebuinţat. Fiecare an din viaţa noastră să fie un pas în plus pe calea desăvârşirii, pe calea sporirii în virtute şi în înţelepciune. Fiecare zi, o treaptă mai sus pe scara nevăzută care ne înalţă spre cer. În acest sens, Părintele Galeriu ne sfătuieşte: "Adu roada unde ai fost chemat să lucrezi. Învaţă Sfinţii Părinţi: "Rodeşte unde ai fost răsădit". Nu umbla fără temei şi fără ţel. Altfel, când nu ai de lucru, îţi dă diavolul de lucru. Mulţumeşte pentru orice prilej de a lucra şi a face binele".