Vinerea Săptămânii Luminate, cunoscută în tradiţia Bisericii şi ca Vinerea Izvorului Tămăduirii, are o rânduială puţin mai aparte, în sensul în care rânduiala şi conţinutul slujbelor se referă la un eveniment binecuvântat din istoria Imperiului Bizantin, petrecut în vremea împăratului Leon cel Mare, şi anume "sfinţirea bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de viaţă făcător", potrivit indicaţiilor din Penticostar. Biserica aceasta a fost construită lângă un izvor făcător de minuni, izvor prin care Maica Domnului lucrează tămăduiri minunate.
Vinerea Izvorului Tămăduirii preaslăveşte în chip minunat pe Maica Domnului, tocmai pentru aceste lucrări prin care ea îşi arată puterea şi lucrarea în mijlocul poporului bine-credincios. Rânduiala slujbelor din această zi aşază, pe lângă toate cântările Învierii, specifice acestor zile, cântări de laudă pentru Maica Domnului şi pentru minunile pe care ea le lucrează prin izvorul cel minunat din Biserica închinată ei.
În chip special, în această zi se săvârşeşte, după Sfânta Liturghie, slujba Aghesmei mici pentru toţi credincioşii din Biserică, cu o rânduială mai deosebită, în sensul în care, în locul Canonului de la începutul acestei slujbe a Aghesmei mici se cântă întreg Canonul Sfintelor Paşti ca în noaptea Sfintei Învieri. Urmează după aceea citirea Apostolului şi a Sfintei Evanghelii, ectenia cea mare cu cereri speciale pentru sfinţirea apei şi rugăciunile speciale de sfinţire a acesteia, după rânduiala din Agheasmatar. La afundarea Crucii de către preot în apa sfinţită, se cântă de asemenea, în locul cântării obişnuite "Mântuieşte Doamne poporul Tău…", imnul "Hristos a înviat", de trei ori, rânduiala continuând cu cântarea Stihirilor Paştilor. De altfel, această rânduială pentru slujba Aghesmei celei mici este urmată în toată perioada Săptămânii Luminate.
Poporul credincios vine în această zi la Biserică cu vase dinainte pregătite pentru a lua Agheasma cea mică şi a duce acasă, spre a o folosi pentru sfinţirea lor şi a caselor lor şi pentru îndepărtarea tuturor bolilor sufleteşti şi trupeşti. Credincioşii gustă din Agheasma cea mică pentru întâia dată în Biserică, după Sfânta Liturghie, după ce mai înainte s-au împărtăşit cu Sfintele Taine, sau au luat doar anaforă, fiind şi stropiţi de către preoţii slujitori cu apă sfinţită pe creştet, la sfârşitul slujbei.
Este de asemenea obiceiul în această zi, mai ales în Moldova, dar şi în alte părţi ale ţării, ca preoţii şi poporul credincios să iasă cu icoane şi prapori în procesiune, la câmp, săvârşind aici Agheasma cea mică după rânduiala specială a Săptămânii Luminate, citind şi rugăciuni pentru ploi şi izbăvirea poporului de boli grele. După tradiţia credincioşilor din Transilvania, în această zi, toate apele sunt sfinţite şi cine bea sau se spală în această zi pe părţile bolnave ale trupului, acela se face deplin sănătos (a se vedea în acest sens Simion Florea Marian "Sărbătorile la români. Studiu etnografic", vol. III, p. 120).
