Deşi ne aflăm la începutul Postului Mare, într-o perioadă de pocăinţă şi sobrietate, în slujbele Bisericii se întrezăresc mici străfulgerări ale luminii pascale care aduc bucurie şi speranţă. Chiar dacă Mirele este luat de la noi, El Îşi trimite lumina Sa în fiecare zi pentru a ne călăuzi în urcuşul nostru pe calea postului spre Înviere. Un astfel de moment se găseşte în Liturghia Darurilor înainte sfinţite, aproape de finalul Vecerniei şi începutul Liturghiei, când, în timpul citirilor din Vechiul Testament (paremii), preotul se întoarce cu faţa către credincioşi ţinând în mână cădelniţa şi o lumânare aprinsă, pe care o înalţă şi binecuvântează adunarea prosternată, cântând cu glas ridicat: „Lumina lui Hristos luminează tuturor“. Acest moment din Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul a mai fost numit de liturgişti „slujba luminii“, nu doar pentru solemnitatea deosebită a actului liturgic, ci mai ales pentru semnificaţiile foarte adânci ale acestuia. Mai mult decât cântarea „Lumină lină“, intonată cu câteva clipe mai înainte în aceeaşi slujbă, această exclamaţie a preotului sugerează fulgerarea luminii Învierii. Ieromonahul Makarios Simonopetritul arată că apariţia neaşteptată a luminii, însoţită de aceste cuvinte ale preotului, care îi afirmă semnificaţia hristologică şi pascală, reprezintă pentru credincioşii afundaţi în întunericul „pregătirii“ o scurtă anticipare a luminii, ce va străluci la privegherea pascală şi le dă asigurarea că acesta este scopul spre care tinde întregul lor efort ascetic. „Lumina lui Hristos“ vestită scurt în Liturghia Darurilor înainte sfinţite e, aşadar, şi lumina călăuzitoare a celor care se pregătesc pentru experienţa fundamentală a vieţii duhovniceşti în acest Post al Sfintelor Paşti.
