Perioada Triodului corespunde slujirii arhierești a Domnului Iisus Hristos. El împrumută numele de la cartea reprezentativă folosită în acest interval. Ca dată calendaristică, Triodul începe în funcție de data Sfintelor Paști și durează zece săptămâni. Este un răstimp de meditație și de nevoință duhovnicească pentru a dobândi mântuirea pe care toți o cerem de la Hristos.
Anul bisericesc are în centru sărbătoarea sărbătorilor, praznicul praznicelor, Învierea Domnului Iisus Hristos din morți. În funcție de această sărbătoare, întregul an este împărțit în trei mari perioade: cea dinaintea Sfintelor Paști, antepascală; al doilea interval este perioada pascală și ultima, perioada postpascală. Fiecare dintre aceste perioade este luminată de praznice împărătești care sunt nu numai prilejuri de a ne aminti de momente din viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos, ci și cele care dau o importanță acestor perioade ale anului bisericesc.
Aceste perioade au și o denumire după cărțile de cult folosite în intervalele respective. Perioada antepascală este cea a Triodului. Celelalte sunt ale Penticostarului și Octoihului. Ele sunt puse în legătură cu cele trei slujiri sau demnități ale Mântuitorului Hristos. Triodul corespunde slujirii arhierești a Domnului, Penticostarul are în vedere activitatea împărătească a Mântuitorului, iar Octoihul ține de demnitatea învățătorească a Domnului.
Fiecare duminică, o treaptă spre înțelegerea pedagogiei divine
Triodul ca perioadă împrumută numele de la cartea reprezentativă folosită în aceste săptămâni de până la Paști. Cuvântul „triod“ vine din limba greacă și se traduce prin trei ode, trei cântări, deoarece fiecare cântare sau peasnă a Canonului are trei cântări, trei stihiri.
Cartea de cult Triod a fost alcătuită de Sfinții Teodor și Iosif din Mănăstirea Studion, completată de Sfântul Cosma de Maiuma și de Sfântul Andrei Criteanul. Ca dată calendaristică, Triodul începe în funcție de data Sfintelor Paști și durează zece săptămâni. Primele trei săptămâni sunt pregătitoare pentru celelalte șapte săptămâni, care alcătuiesc perioada Postului Mare. Una dintre caracteristicile acestei perioade are în vedere faptul că Triodul rezumă în sine istoria mântuirii omului. Duminicile care premerg Postului Mare vorbesc și ele în acest sens: prima este Duminica Vameșului și a Fariseului, apoi a Întoarcerii Fiului risipitor, a Înfricoșătoarei Judecăți și a Izgonirii lui Adam din Rai. Pilda care deschide perioada Triodului, cea a Vameșului și a Fariseului, ne vorbește despre Biserică (Templu), unde credinciosul stă în legătură și comuniune permanentă cu Dumnezeu. Biserica este cea care-l ajută pe om să se ridice din starea de păcat și să păstreze luminat chipul lui Dumnezeu, lucrând asemănarea cu Dumnezeu. Evanghelia acestei duminici ne arată scopul pentru care trebuie să venim la biserică. Rugăciunea către Dumnezeu ne-o putem face în tot locul, și ea este ascultată, însă noi trebuie să venim în casa Domnului, unde Hristos ne așteaptă și ne primește cu brațele deschise.
„... că mânecă duhul meu la biserica Ta cea sfântă”
Împovărați cu faptele și păcatele noastre, în biserică, prin participarea la Sfânta Liturghie, care se săvârșește numai aici, noi ne întoarcem apoi la casele noastre mai îndreptați, biruind ispitele care vin asupra noastră peste săptămână. În perioada Triodului ni se deschid ușile pocăinței, așa cum spune și cântarea specifică din acest răstimp liturgic: „Că mânecă duhul meu la biserica Ta cea sfântă, purtând locaș al trupului cu totul întinat”. Aici aducem cu smerenie rugăciunile noastre lui Dumnezeu, aici, în unire unii cu alții, mărturisim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, adică dreapta credință.
Următoarea duminică, prin Evanghelia aleasă, caută să înlăture din sufletele noastre îndoiala că Dumnezeu ne-ar mai primi odată ce am păcătuit, lepădându-Se de noi. Aici se arată lucrarea și scopul pentru care Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ca să mântuiască pe cel pierdut. Hristos a venit în lume să cheme la pocăință nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, așa cum ne spune și Scriptura: „în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte” (Luca 15, 7).
Siguranța și garanția mântuirii noastre sunt legate de întoarcerea noastră la „casa părintească”, Sfânta Biserică. În sâmbăta săptămânii următoare facem pomenirea de obște a celor adormiți, încheind simbolic veacul acesta și se înfățișează la trâmbița arhanghelului înaintea Domnului, fiindcă a doua zi facem amintire de Înfricoșătoarea Judecată. Dar chiar și aici, definitorie rămâne bunătatea lui Dumnezeu, căci Mântuitorul Iisus Hristos vine și cheamă pe cei care au împlinit poruncile Lui: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34). Dacă-L iubim pe Mântuitorul Iisus Hristos și dorim să fim împreună cu El, trebuie să păzim poruncile Lui, pentru ca momentul Înfricoșătoarei Judecăți să fie unul de bucurie, de întâlnire mult dorită cu Mântuitorul sufletelor noastre, așa cum spune și Sfântul Apostol Pavel: „doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup” (Filipeni 1, 23-24). Înfricoșătoarea Judecată este amintită în Duminica a 3-a din Triod pentru a ne determina pe noi să-L iubim pe Mântuitorul Iisus Hristos știind că la sfârșitul vieții noastre va veni clipa în care vom da seamă pentru faptele săvârșite, fie bune, fie rele. Ultima duminică din perioada pregătitoare, numită și Duminica albă sau Duminica lăsatului sec de brânză, ne prezintă un episod din cartea Facerii, începând cu zidirea omului și așezarea lui în Rai. După izgonirea lui Adam din Rai, omenirea moștenește păcatul protopărinților și caută să dobândească iarăși Raiul, subliniindu-se prin aceasta realitatea Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos și a Jertfei Lui de pe Cruce. Omul nu avea posibilitatea să se ridice și să se mântuiască prin propriile sale puteri. Așa cum spune și Sfântul Maxim Mărturisitorul, numai Dumnezeu Căruia I-a greșit putea să-l mântuiască. Acest lucru este evidențiat și de Sfântul Ioan Botezătorul, care, văzându-L pe Hristos la Iordan, mărturisește lumii: „Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Hristos este în Biserică și Jertfă, și Jertfitor, El este Cel ce aduce și Cel ce Se aduce.
Triodul, ca perioadă liturgică, culminează cu Vinerea Mare
După cele trei săptămâni de pregătire, urmează perioada Postului Mare, parcurs duhovnicesc pe care îl străbatem îndreptându-ne spre prăznuirea cinstitelor Pătimiri ale Mântuitorului Hristos, urmând, așa cum spune și cântarea de la Utrenie, „În calea mântuirii”.
Primele cinci duminici ale Postului Mare reprezintă trepte duhovnicești ale pedagogiei divine pe care urcându-le ajungem la limanul mântuirii, primind bucuria despre care se vorbește și în imnul care spune: „Iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”. Nu putem dobândi mântuirea dacă nu mărturisim dreapta credință. De aceea prima duminică a postului este Duminica Ortodoxiei, duminica în care noi suntem chemați să afirmăm credința cea adevărată.
A doua duminică din Postul Mare este dedicată Sfântului Grigorie Palama, care prin învățătura sa ne îndeamnă să-L urmăm pe Hristos pe calea Crucii, prin rugăciune, în același timp lucrarea Duhului Sfânt, dar și nevoință personală a omului.
Duminica a treia prăznuiește Sfânta Cruce, armă împotriva vrăjmașului și popas duhovnicesc spre întărirea noastră în urcușul spre Înviere. Sfânta Cruce este cea care ne sfințește viața și puterea lui Dumnezeu care ne mântuiește. Cinstirea Sfintei Cruci ne arată mărturisitori ai dreptei credințe.
A patra duminică din post este închinată Sfântului Ioan Scărarul, care prin scrierea lăsată nouă ne învață cum trebuie să urcăm Scara virtuților prin smerenie, prin rugăciune, prin răbdare, prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Apropierea de Hristos se face și printr-o cercetare sufletească proprie. Conștientizând mulțimea greșelilor noastre, uneori deznădăjduim de mântuirea noastră. Pentru a nu cădea în astfel de ispite, Sfinții Părinți au rânduit ca în Duminica a cincea Biserica să ne pună înainte chip de pocăință pe Cuvioasa Maria Egipteanca, care prin nevoință și cu ajutorul Maicii Domnului a ajuns la sfințenie și la desăvârșire.
Postul Mare ține patruzeci de zile, el începe din Lunea de după Duminica lăsatului sec de brânză și durează până în Vinerea dinaintea Floriilor. Urmează Săptămâna Sfintelor Pătimiri, care are o rânduială liturgică specială. Perioada Triodului se încheie în Sâmbăta Sfintelor Pătimiri, când se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar credincioșii sunt chemați să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului.
Triodul reprezintă un răstimp de meditație și de nevoință duhovnicească pentru a dobândi mântuirea pe care toți o cerem de la Hristos, pentru a fi mai buni cu noi înșine și cu semenii noștri. La Înfricoșătoarea Judecată vom fi întrebați de cele ce am făcut. Unii pe alții să căutăm a ne călăuzi pentru a fi vrednici să întâmpinăm praznicul cel mare al Învierii Domnului Hristos, Cel Care vine să aducă tuturor bucuria mântuirii.
