Binecuvântarea preotului

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Unsprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, ­pp. 402-403

„Nu mâna omului e cea care binecuvântează, ci El Însuși, Domnul*. Că toată darea cea bună și tot darul bun și toată binecuvântarea de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, după cum s-a scris (Iacov 1, 17). Iar calea binecuvântării e Hristos; și El ne este distribuitorul bunătăților veșnice; în El și prin El ni se dau toate cele de la Tatăl. Astfel dumnezeiescul Pavel zice: Har vouă și pace de la Tatăl vostru și de la Domnul nostru Iisus Hristos (Romani 1, 7). Deci suntem binecuvântați în numele lui Dumnezeu. Și arătând subțire modul acesteia, a spus că preotul care binecuvântează trebuie să zică: Domnul să te binecuvânteze și să te păzească pe tine, Domnul să-Și arate fața Lui peste tine și să te miluiască pe tine. Domnul să îndrepte spre tine fața Lui și să-ți dea ție pace. Binecuvântarea ne păzește desfăcând blestemul și preschimbând pe cel ce a păcătuit, spre a fi vrednic de laudă în Hristos. Și martor pentru aceasta e Hristos Însuși, cum s-a scris: Binecuvântat este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne-a binecuvântat pe noi întru toată binecuvântarea duhovnicească întru cele cerești în Hristos, precum ne-a ales pe noi întru El înainte de întemeierea lumii ca să fim noi sfinți și neprihăniți îna­intea Lui; Care ne-a rânduit pe noi de mai înainte cu iubire spre înfierea prin Hristos în El (Efeseni 1, 3-5). Vezi că lepădarea s-a ivit din pricina păcatului și omul e binecuvântat și primit spre înfiere prin împărtășirea de Duhul, pe Care L-a vărsat peste noi cu îmbel­șugare Cel ce nu-L dăruiește pe El sfinților în parte, ci Îl sădește în ei din plinătatea Lui.” 

* Tâlcuirea pr. Stăniloae: Deși binecuvântarea sau darul Duhului Sfânt vine prin mâna preotului, el nu vine de la preotul însuși, ci prin mâna preotului binecuvântarea vine de la Dumnezeu. Deci nu e loc pentru mândria preotului, ci pentru responsabilitatea de-a face acest gest cu toată seriozitatea, știind că Dumnezeu e lucrător în acest moment prin nevrednicia lui. Dumnezeu Se folosește de preot pentru a-i ține pe credincioși uniți în jurul preotului, ca Biserică (n.s. 463, p. 402). 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)