Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre scopul cel după Dumnezeu și viețuirea cea după adevăr, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, p. 298 „Așadar, cel care voiește să-I predea lui Dumnezeu
14 Apr, 2026
Când te cheamă Domnul...
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 603
„Spun părinții athoniți care l-au cunoscut că Părintele Vitalie era întotdeauna senin și luminat la chip, că păzea cu desăvârșire tăcerea, că nu vorbea niciodată despre cineva, că se socotea pe sine cel mai păcătos om de pe pământ și că era mare lucrător al Rugăciunii lui Iisus. Uneori, cuprins de lacrimi și de bucuria Duhului Sfânt, zicea aceste cuvinte: Slavă Ție, slavă Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, că m-ai chemat pe mine, nevrednicul, la viața monahală și m-ai adus aici, în grădina Maicii Tale, să mă pot ruga în liniște pentru toată lumea!
Acest părinte iubitor de Dumnezeu, cunoscându-și mai dinainte ceasul sfârșitului său, a spus părinților:
– Peste trei zile, la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, mă duc la Dumnezeu!
Apoi s-a mărturisit, a primit Preacuratele Taine și la 14 septembrie 1945 s-a odihnit cu pace, dându-și sufletul în mâinile Domnului (în Athos este tradiția că monahii care mor de Înălțarea Sfintei Cruci sunt cei mai plăcuți lui Dumnezeu). Părinții l-au înmormântat în cimitirul Mănăstirii Caracalu.
Doamne, odihnește cu sfinții pe Părintele nostru Vitalie!”
(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)
.jpg)
