Comuniunea din rugăciune

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica

Data: 11 Noiembrie 2025

Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre Rugăciunea domnească, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 163-164

„Înainte de toate, Doctorul păcii și Învățătorul unității nu a dorit ca rugăciunea să fie făcută de fiecare în parte, în mod particular, astfel încât, atunci când cineva se roagă, să se roage doar pentru sine. Nu spunem: Tatăl meu, Care ești în ceruri, nici: Pâinea mea, dă-mi-o mie astăzi, nici nu se roagă fiecare să i se ierte numai lui greșelile, nu se roagă doar pentru el să nu fie dus în ispită și să fie mântuit de cel rău. Rugăciunea noastră e publică și comună și, atunci când ne rugăm, nu ne rugăm numai pentru unul, ci pentru întreg poporul, fiindcă întreg poporul formăm o unitate. Iar Dumnezeul păcii și Învățătorul înțelegerii, Care ne-a învățat unitatea, a voit în acest fel ca unul să se roage pentru toți, așa cum în Unul El Însuși pe toți i-a purtat. Această lege a rugăciunii au păzit-o cei trei tineri închiși în cuptorul cu foc, fiind o voce în rugăciune și uniți într-un singur duh prin înțelegere: o declară credința dumnezeieștii Scripturi și, în vreme ce ne învață cum s-au rugat ei, ne dă un exemplu pe care trebuie să-l imităm în rugăciunile noastre, ca să putem fi ca ei. Atunci - spune Scriptura -, cei trei cântau imnul și-L binecuvântau pe Dumnezeu ca dintr-o singură gură (Daniel 3, 13-33). Vorbeau ca și cum aveau toți trei o singură gură, deși încă nu-i învățase Hristos să se roage. Și, de aceea, rugăciunea lor a fost primită și mântuitoare, fiindcă rugăciunea pașnică, simplă și spirituală era plăcută lui Dumnezeu. Așa știm că s-au rugat și apostolii cu ucenicii lor după Înălțarea Domnului. Erau - se spune - stăruind toți cu același cuget în rugăciune (Fapte 1, 14).”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre: rugaciune