Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994 „Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgâneşti, să ne depărtăm mult de ele, ca să vedem pe Hristos; că şi magii nu
26 Dec, 2025
Comuniunea din rugăciune
Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre Rugăciunea domnească, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 163-164
„Înainte de toate, Doctorul păcii și Învățătorul unității nu a dorit ca rugăciunea să fie făcută de fiecare în parte, în mod particular, astfel încât, atunci când cineva se roagă, să se roage doar pentru sine. Nu spunem: Tatăl meu, Care ești în ceruri, nici: Pâinea mea, dă-mi-o mie astăzi, nici nu se roagă fiecare să i se ierte numai lui greșelile, nu se roagă doar pentru el să nu fie dus în ispită și să fie mântuit de cel rău. Rugăciunea noastră e publică și comună și, atunci când ne rugăm, nu ne rugăm numai pentru unul, ci pentru întreg poporul, fiindcă întreg poporul formăm o unitate. Iar Dumnezeul păcii și Învățătorul înțelegerii, Care ne-a învățat unitatea, a voit în acest fel ca unul să se roage pentru toți, așa cum în Unul El Însuși pe toți i-a purtat. Această lege a rugăciunii au păzit-o cei trei tineri închiși în cuptorul cu foc, fiind o voce în rugăciune și uniți într-un singur duh prin înțelegere: o declară credința dumnezeieștii Scripturi și, în vreme ce ne învață cum s-au rugat ei, ne dă un exemplu pe care trebuie să-l imităm în rugăciunile noastre, ca să putem fi ca ei. Atunci - spune Scriptura -, cei trei cântau imnul și-L binecuvântau pe Dumnezeu ca dintr-o singură gură (Daniel 3, 13-33). Vorbeau ca și cum aveau toți trei o singură gură, deși încă nu-i învățase Hristos să se roage. Și, de aceea, rugăciunea lor a fost primită și mântuitoare, fiindcă rugăciunea pașnică, simplă și spirituală era plăcută lui Dumnezeu. Așa știm că s-au rugat și apostolii cu ucenicii lor după Înălțarea Domnului. Erau - se spune - stăruind toți cu același cuget în rugăciune (Fapte 1, 14).”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)
.jpg)
