Creștinul nu poate fi indiferent

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântare la Învierea Domnului, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 170-172

„Ai văzut cât de mare este darul? Păstrează, omule, acest mare dar! Nu îți este îngăduit să trăiești cu nepăsare. Pune-ți lege cu toată luarea-aminte. Viața este o luptă, o întrecere. Iar cel care se luptă trebuie să se înfrâneze de la toate. (...) Să stârpim, așadar, de pretutindeni începuturile păcatelor. De asta vă predicăm în fiecare zi; de asta facem slujbă șapte zile la rând, vă întindem Masa aceasta duhovnicească, facem să vă desfă­tați de cuvintele cele dumnezeiești, vă îndemnăm în fiecare zi, înarmându-vă împotriva diavolului. Acum diavolul se năpustește cu mai multă sălbăticie asupra noastră. Cu cât e mai mare darul, cu atât e mai mare și războiul. Diavolul n-a suferit să vadă în Rai un singur om. Te întreb: cum va suferi să vadă în cer atâția oameni? Ai înfuriat fiara. Dar nu te teme! Ai luat mai mare putere, sabie ascu­țită. Străpunge cu ea șarpele. Dum­nezeu l-a lăsat pe diavolul să pornească cu sălbăticie împotriva ta tocmai ca să cunoști cu fapta puterea tăriei tale. (...) De asta v-am predicat șapte zile la rând, ca să cunoașteți cu de-amănuntul luptele pe care le aveți de dus. Altfel spus, aceste șapte zile au fost numite duhovnicești. Că și la nunți șapte zile stau deschise cămările cele de nuntă. De asta și noi v-am legiuit ca să stați șapte zile aici, în cămările acestea sfinte. La nunți, după cele șapte zile, cămările de nuntă se închid; însă aici, în această cămară sfântă, de vrei, poți rămâne totdeauna. Mai mult. La nunți, după întâia sau chiar a doua lună, mireasa nu-i mai e așa de dragă mirelui; aici nu-i așa, ci, cu cât trece timpul, cu atât dragostea Mirelui e mai înflăcărată, cu atât îmbră­țișările sunt mai neprefăcute, cu atât împreună-viețuirea e mai duhovnicească, numai dacă ducem o viață curată, dacă suntem treji. Iarăși, prefacere se petrece și cu trupurile mirilor. După tinerețe vine bătrânețea. Aici însă, în aceste cămări sfinte, după bătrânețe vine tinerețea. Iar dacă vrem, tinerețea aceasta nu are niciodată sfârșit. Mare e harul, dar va fi mai mare dacă vrem.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)