Cum să fim ca pruncii?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 675-676

„Copilul este străin de invidie, de slava deșartă, de dragostea de întâietate și are cea mai mare virtute, nevinovăția, cură­ția, smerenia. Nu e nevoie numai de bărbăție și de pricepere, ci și de această virtute, de smerenie și de nevinovăție. De-am avea cele mai mari virtuți, dacă ne lipsesc virtuțile acestea, mântuirea noastră șchioapătă. Un copil dacă e ocărât și lovit nu se supără, nici nu prinde pică; iar dacă e prețuit și slăvit, nu se îngâmfă. (…) După părerea mea Hristos a pus în mijloc un copil, un copil foarte mic, lipsit de toate patimile cele rele. Un astfel de copil nu-i mândru, nu umblă după sla­vă, nu-i invidios, nu-i cer­tăreț; este lipsit de toate patimile de acest fel și are multe virtuți: nevinovăția, smerenia; nu-l interesează câștigurile bănești, nu-i lăudăros. Este stăpânul unei îndoite filozofii: are aceste virtuți și nu se laudă cu ele. De aceea Domnul l-a dat ca pildă și l-a așezat în mijloc. Dar nu Și-a oprit cuvântul Său la atâta, ci duce mai departe sfatul acesta, zicând: Cine va primi pe un copil ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește (Matei 18, 3). Nu veți primi, le spune Hristos, numai mare răsplată dacă veți fi ca niște copii, ci și dacă veți cinsti, pentru Mine, pe alții care se aseamănă cu copiii; vă dau ca răsplată Împă­răția cerurilor pentru cinstea dată acestora. Dar, mai bine spus, le dă o răsplată cu mult mai mare, că Hristos spune: Pe Mine Mă primește. Atât  îmi sunt de dragi smerenia și nevinovăția! Hristos numește aici copil pe oamenii curați la inimă și smeriți, pe cei neluați în seamă și disprețuiți de mul­țime.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)