Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 145-146 „(...) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din
Cuvântările despre Dumnezeu
Sfântul Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XXXI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, p. 64
„Când sfinții zic: Acestea zice Domnul, nu grăiesc altfel decât în Duhul Sfânt; și grăind în Duhul Sfânt, le spun acestea în Hristos.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a II-a despre post, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 61
„Îndemnați, preoți, pe popor, zice Domnul. Grăiți la urechile Ierusalimului (Isaia 40, 1-2). Îndestulătoare este puterea cuvântului să mărească celor zeloși râvna, iar celor leneși și trândavi să le deștepte zelul. De aceea, generalii, când pornesc oștirea la război, țin soldaților, înainte de începerea luptei, cuvântări de îmbărbătare; iar îndemnul lor are atâta putere, încât adeseori îi face pe mulți să disprețuiască moartea. Tot așa și profesorii de gimnastică și antrenorii, când îi duc pe atleți în arene, ca să ia parte la întreceri, le țin lungi cuvântări despre necesitatea ostenelilor pentru dobândirea coroanelor, iar în urma acestor discursuri mulți au fost convinși să-și pună în primejdie trupurile de dragul victoriei. Trebuie să țin, dar, și eu un cuvânt de îndemn, când îi pornesc pe ostașii lui Hristos la lupta împotriva nevăzuților dușmani, când pregătesc pe atleții credinței să dobândească, prin înfrânare, cununile dreptății. Ce cuvânt de îmbărbătare să vă țin? Cei care se pregătesc de război și cei care se antrenează în arenă trebuie să-și întrețină bine trupul cu mâncare îmbelșugată, pentru că au de înfruntat mari oboseli, dar cei care au de luptat nu împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuia, împotriva duhurilor răutății (Efeseni 6, 12), trebuie să se exercite, în vederea luptei, prin înfrânare și prin post. Untdelemnul îngrașă pe atlet, iar postul întărește pe cel ce practică credința. Cu cât vei împuțina mai mult greutatea trupului, cu atât vei face ca sufletul să strălucească de bunăstare duhovnicească. Biruința asupra dușmanilor celor nevăzuți n-o dobândești cu puterile trupului, ci cu răbdarea sufletului și cu suferirea necazurilor.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)