Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Darul mărturisirii

Darul mărturisirii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 07 Mai 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 552

„Cuviosul ieroschimonah Ghelasie (Maloviceanu) a fost cel mai mare duhovnic și sihastru al Mănăstirii Cernica din secolul XX. S-a născut în comuna Malovăț Mehedinți și a îmbrățișat viața călugărească în obștea Sfântului Ierarh Calinic la anul 1888. După doi ani a primit schima monahală, iar după alți cinci ani de ascultare s-a învrednicit de darul preoției. Părintele Ghelasie a slujit Sfânta Liturghie cu multă credință și cu lacrimi timp de 20 de ani. Urmând nevoința călugărilor isihaști, și-a ales să petreacă restul vieții în chilie, până la moarte. Timp de încă 20 de ani, acest mare iubitor de liniște s-a rugat ziua și noaptea în chilie și în inima sa, neștiut de nimeni. Aici primea Preacuratele Taine și hrana cea de toate zilele, aici se ostenea cu postul, aici cugeta la Dumnezeu cu lacrimi, aici se împărtășea din bucuria Duhului Sfânt și tot aici spovedea obștea monahilor și pe credincioși. Pentru multa sa osteneală s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul cuvântului și al mângâierii, ajungând cel mai iscusit duhovnic al Mănăstirii Cernica. Aproape toți monahii, elevii seminarului, ca și numeroși credincioși din Capitală îl aveau pe Cuviosul Ghelasie de părinte duhovnicesc. Singur Mântuitorul știe câte inimi zdrobite a mângâiat, câte conștiințe apăsate a ușurat, câte lacrimi și dureri a alinat. Părintele Ghelasie nu era aspru la canon, dacă omul înceta a mai face păcatul.

În primăvara anului 1936, o fiică duhovnicească a cerut binecuvântare să meargă la Mormântul Domnului.

– Te binecuvântez - a zis bătrânul - să mergi la Ierusalim și să te rogi și pentru mine! Să știi că acolo te vei călugări, dar când te vei întoarce în țară, pe mine nu mă vei mai afla în viață.

Într-adevăr, la 7 mai 1936, Cuviosul Ghelasie - marele duhovnic al Mănăstirii Cernica - a adormit cu pace, fiind plâns de soborul părinților și de numeroșii săi fii duhovnicești.” 

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)