Diferența dintre apostat și schismatic

Sfântul Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIX-XX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 447-448

„Pe aceștia (Core, Datan și Abiron) îi imită de bună seamă și-i urmează cei ce, disprețuind tradiția lui Dumnezeu, introduc învățături străine, inventate de oameni. Pe aceștia îi mustră Domnul și-i ceartă în Evanghelia Sa zicând: Călcați porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră (Marcu 7, 9). Această crimă este mai gravă decât cea săvârșită de unii apostați, care totuși, căinându-se de greșelile lor, se roagă lui Dumnezeu și obțin iertare. Aceștia vin la biserică și se roagă în ea; aceia luptă împotriva Bisericii. Aceștia poate au greșit de nevoie, aceia de bunăvoie se țin de greșeală. Apostatul și-a produs numai sieși vătămare, cel ce a încercat să facă o erezie sau o schismă a amăgit pe mulți, târându-i după sine în greșeală. Unul este pagubă a unui singur suflet, celălalt primejdia multora. Unul înțelege că a greșit, plânge și se căiește; celălalt, îngâmfat în păcatul său și complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii.

Să nu se mire cineva, prea iubiți frați, că unii dintre confesori ajung la aceste abateri; că de aceea și alții fac greșeli atât de mari și atât de grave. Mărturisirea credinței în prigoană nu face pe cineva imun față de înșelăciunile diavolului, sau să-l apere punându-l într-o permanentă siguranță împotriva ispitelor, primejdiilor, curselor și atacurilor lumești, cât timp el trăiește încă în lume. Altfel, n-am fi văzut la confesori înșelăciuni, blestemății și adulter, pe care le regretăm și de care ne îndurerăm văzându-le la câțiva. Oricât de mare ar fi un astfel de confesor nu este mai înțelept decât Solomon și nici iubit de Dumnezeu. Cel ce cât timp a umblat pe căile Domnului, atâta timp a păstrat harul pe care-l dobândise de la Domnul, același, după ce a părăsit calea Domnului, a pierdut și harul Domnului. De aceea este scris: Păstrează ceea ce ai, ca să nu primească altul coroana ta (Apocalipsa 3, 1).”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)