Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia I, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 20-21 „(...) Dar cu dragă inimă aș întreba: Cum au putut fi crezute de lume Evangheliile,
Domnul Hristos ne cheamă la mântuire
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XV, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 545-547
„Necercetate sunt judecățile lui Dumnezeu și nepătrunse căile Lui (Romani 11:33), prin care atrage neamul omenesc la mântuire. Aceasta o putem dovedi cu exemple din chemările evanghelice. Căci a ales pe Andrei și pe Petru și pe ceilalți apostoli fără ca aceștia să se fi gândit la leacul mântuirii lor printr-o alegere a harului. Pe Zaheu, care dorea cu credință să vadă fața Domnului și care, pentru aceasta, fiind mic de statură s-a urcat într-un sicomor, nu numai că l-a primit, dar chiar l-a cinstit cu binecuvântarea de a locui la el. Pe Pavel l-a atras, cu toate că acesta nu voia și se împotrivea. Pe un altul în așa măsură l-a câștigat alături de El, încât nu i-a îngăduit scurtul răgaz trebuincios pentru a-și înmormânta tatăl. (...) Astfel, în multe feluri, cu mare și neprecupețită dragoste dăruiește acea înțelepciune a lui Dumnezeu mântuirea oamenilor. Fiecăruia după capacitatea lui îi împarte Domnul harul dărniciei Sale.”
(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)