Dumnezeu ne privește

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXIII, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 488- 489

„Ochii Domnului spre cei drepți și urechile Lui spre rugăciunea lor (Psalmul 33, 14).

După cum sfinții sunt trup al lui Hristos și mădulare în parte (I Corinteni 12, 27) - și Dumnezeu a așezat în Biserică pe unii ochi, pe alții limbi, pe unii să țină loc de mâini, iar pe alții să țină loc de picioare -, tot așa și sfintele puteri cele duhovnicești, care sunt în locul cel ceresc, unele se numesc ochi, pentru că li s-a încredințat supravegherea noastră, iar altele se numesc urechi, pentru că primesc rugăciunile noastre. [Psalmistul], în versetul acesta, a numit ochi și urechi puterea care ne supraveghează și primește rugăciunile noastre.

(...) De vreme ce oricare faptă a dreptului este vrednică de privirea lui Dumnezeu și pentru că orice vorbă a lui este lucrătoare și plină de putere - fiindcă dreptul nu gră­iește nimic în zadar -, de aceea cuvântul [psalmului] spune că dreptul este întotdeauna privit și întotdeauna ascultat.

Iar fața Domnului spre cei ce fac rele, ca să nimicească de pe pământ amintirea lor. (Psalmul 33, 15)

Cred că aici este numită față venirea liberă și vizibilă tuturor a Domnului la Judecată. De aceea s-a spus că ochii Domnului privesc asupra celui drept, pentru că ochii Lui ne privesc încă de departe. Dar însăși fața Lui se va arăta, ca să nimicească toată amintirea răutății. Să nu-mi înțelegi cumva că fața lui Dumnezeu este plăsmuită trupește, pentru că atunci ar părea cu totul nesocotite cele spuse de Scriptură, anume că deo­parte sunt ochii lui Dumnezeu care strălucesc asupra celui drept și deoparte este fața lui Dumnezeu care se îndreaptă spre cei răi. Fiindcă nici nu există ochi fără față, nici față lipsită de ochi. Așadar, omul nu poate să vadă fața lui Dumnezeu și să trăiască (Ieșirea 33, 20), dar îngerii celor mici din Biserică văd fața Tatălui nostru Cel din ceruri (Matei 18, 10).”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)