Sfântul Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 80, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 197 „Ce este propriu creștinului? Să prisosească dreptatea lui mai mult decât a cărturarilor și
Împărăția lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Moise, Cap. XIII, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 316
„Cum este împărăția Acestuia arată apostolul zicând astfel: «Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare sau băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt». Așadar, dacă împărăția lui Dumnezeu este în noi și dacă această împărăție a lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie, înseamnă vă acela care trăiește în acestea este în împărăția lui Dumnezeu și, dimpotrivă, cei ce trăiesc în nedreptate, dezbinare și tristețea aducătoare de moarte, se găsesc în împărăția diavolului și în iadul morții. Prin aceste arătări se deosebește împărăția lui Dumnezeu de cea a diavolului. Și la drept vorbind, dacă luăm în considerare acea stare de contemplație, prin care se obțin virtuțile trebuitoare pentru împărăția lui Dumnezeu, în ce altceva să ne încredem, dacă nu într-o stare de bucurie fără de sfârșit? Ce altceva se potrivește cu adevărata fericire, decât liniștea neîncetată și bucuria veșnică?”
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 115
„Deci, fraților, vom dobândi viața veșnică dacă facem voia Tatălui, dacă ne păstrăm curat trupul și dacă păzim poruncile Domnului. Că zice Domnul în Evanghelie: Dacă n-ați păstrat ce este mic, cine vă va da ce este mare? Că vă spun vouă: Cel ce este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari (Luca 16, 10-12).”