Importanța faptelor bune

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, epistola 97, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 181

„La ziua răsplătirii fiecare va ajunge să-și recunoască singur roadele faptelor proprii.” 

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 480

„Căci cel îndrăgit de bucuria de sus rabdă toată osteneala de dragul acesteia, prin care se atrage Duhul*; și, împărtășindu-se de harul Lui, rodește și se bucură cu veselie de lucrarea viei (de rodul ei), pe care a lucrat-o harul Duhului, întru smerita lui cugetare și în împlinirea faptelor**. Se cuvine deci să se rabde ostenelile rugăciunii și ale postului și ale celorlalte fapte, cu multă plăcere, dragoste și nădejde, iar florile și roadele ostenelilor să se creadă că sunt lucrări ale Duhului. Căci dacă socotește cineva că acestea (florile și roadele) și totul trebuie să se pună pe seama ostenelilor, în locul acelor roade nepătate îi odrăslește unuia ca acesta trufia și închipuirea de sine; iar aceste patimi, odrăslind în sufletele celor ușuratici ca o putreziciune, strică și pierd sufletele.”

*Tâlcuirea Pr. Dumitru Stă­niloae: Dar de ce nu se unește Duhul cu orice osteneală? Trebuie să fie de la început o voință de a ajunge la Duhul, sau la simțirea produsă de El, deci o încredere într-o prezență mai acoperită a Duhului (n.s. 49, p. 480).

**Tâlcuirea Pr. Dumitru Stă­niloae: De aci se vede și mai clar că chiar în lucrarea cu osteneală a fost lucrător și Duhul (n.s. 50, p. 480).

Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, Cartea a Doua a Glafirelor la Ieşire, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, p. 313

„Cei ce nu cred încă (în Dumnezeu) se află în ceață şi ca în întuneric. Căci n-au ajuns la lumină.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)