Iubirea de semeni

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica

Data: 13 Mai 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 451

„În prima jumătate a secolului al XIX-a a fost un egumen vestit la Schitul Sihla, numit Iona ieroschimonahul. Acest egumen era foarte nevoitor în post, în rugăciune, în blândețe şi celelalte osteneli călugărești. Dar mai mult decât toate era milostiv şi iubitor de străini. Spuneau bătrânii că odată s-a dus egumenul cu ucenicul să taie lemne de foc în pădure. Şi pe când tăiau un fag uscat, au aflat un burduf plin cu galbeni ascuns în tulpina lui. Atunci au coborât în schit şi au spus tuturor de aflarea banilor. Din ziua aceea, egumenul Iona a început să facă multe înnoiri în Schitul Sihla: reparații la biserică, chilii noi, veșminte, hrană şi îmbrăcăminte pentru călugări. Pe lângă acestea, s-a mărit şi obștea, ajungând până la 20 de părinți şi frați. Din acești bani, Părintele Iona făcea şi multe milostenii, încât ajunsese renumit în tot ţinutul Neamţ. Cum auzea că se face o biserică nouă, îndată trimitea un călugăr cu bani şi alte daruri. De asemenea, dacă auzea de familii cu mulți copii, de văduve şi orfani, în aceeași zi trimitea ucenici cu bani, cu haine şi mâncare la casele lor. Uneori, Părintele Iona cobora din munte şi mergea la Târgu Neamţ pentru nevoile schitului. Cum auzeau oamenii, îndată îi ieșeau pe cale; unii pentru binecuvântare, iar alții pentru milostenii, căci era vestit peste tot numele lui. Aşa a petrecut Cuviosul Iona toată viața sa, bineplăcând lui Dumnezeu şi iubind pe săraci. Apoi, ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat cu pace în odihna lui Hristos, iar trupul său a fost îngropat alături de biserică.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)