Mărturia lui Hristos despre Sine

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Scrieri, Cartea a Cincea, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 383

„(...) Cui s-ar cuveni să spună: Eu sunt Lumina lumii, dacă nu Unuia și Singurului Dumnezeu după fire? Care dintre sfinții proroci a îndrăznit să spună un astfel de cuvânt? Să ni se arate care dintre îngeri ne-a spus un astfel de cuvânt nouă, care am străbătut Scriptura de Dumnezeu insuflată și am cercetat sfintele ei cuvinte. Nedându-ne nici un cuvânt mântuitor, cei ce socotesc că trebuie să ni se împotrivească susțin fierbinte singurul lucru pe care îl știu exact: crima calomniei. Căci Îl bârfesc ca nefiind Lumina lumii, condamnând spusa Lui și afirmând că mărturia Lui nu este adevărată. Fiindcă sunt înțelepți în a face răul, dar nu știu să facă binele. Nu știu decât să respingă și să considere falsă mărturia Lui pe temeiul obișnuinței omenești unice și simple, fără să încerce să o dezmintă prin poruncile Legii.

Căci, să ne arate, unde spune Legea că nu e sigură mărturia cuiva despre sine? Dar este greu de suportat și nu ușor de admis de către unii ca cineva să mărturisească lucruri excepționale despre sine. Desigur, preaînțeleptul autor al Proverbelor zice: Să te laude aproapele, și nu gura ta; altul, și nu buzele tale (Pilde 27, 2). Totuși, nu se descoperă numaidecât ca minciună ceea ce spune cineva despre sine. Astfel, să vină careva dintre farisei și să ne spună ce vom face fericitului Samuel pentru că mărturisește despre sine cele mai frumoase lucruri. Căci se află răspunzând odată celor din Israel și zicând: Martor este Domnul întru voi și martor Unsul (Hristos) Lui astăzi, în ziua aceasta, că n-ați aflat în mâinile mele nimic (I Regi 12, 5). Dacă Legea oprește pe cineva să dea mărturie despre sine, spune-mi de ce n-a ținut seamă de ea Samuel (...)?” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)