Nu judecați!...

Sfântul Ioan Casian, Așeză­min­tele mănăstirești, Cartea a V-a, Cap. 30, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 180

„Negreșit, fiecare se cuvine să se judece numai pe sine și în toate împrejurările să se ferească cu grijă și mare băgare de seamă de a discuta felul de viață al altora, după cuvântul Apostolului: Dar tu de ce judeci pe fratele tău (Romani 14, 10); Pentru stăpânul său stă sau cade (Romani 14, 4) și: Nu judecați, ca să nu fiți judecați, căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați (Matei 7, 1-2). În afară de motivul menționat mai sus, și pentru altceva este primejdios a-i judeca pe alții: necunoscând nici constrângerea, nici temeiul pentru care aceia au făcut sau bine, sau ușor de iertat înaintea lui Dumnezeu, cele ce ne supără pe noi, suntem aflați vino­vați că i-am judecat cu ușurință pe aceia și, ca urmare, trebuie să fim de acord că nu-i mic păcatul de a fi avut alte simțăminte despre frații noștri decât s-ar fi cuvenit.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 294

„- Ce? Dacă este cineva desfrânat, să nu-i spun că desfrânarea este un păcat, să nu-l îndrept pe cel ce trăieşte în desfrâu?
- Îndreaptă-l, dar nu ca duşman, nici nu-l pedepsi ca vrăjmaş; ci ca doctor pregăteşte-i leacul! Hristos n-a spus: Să nu opreşti pe păcătos, ci: Să nu judeci!, adică să nu-i fii aspru judecător. De altfel, după cum am spus mai înainte, porunca aceasta nu priveşte păcatele mari, păcatele interzise cu desăvârşire, ci păcatele ce nici nu par a fi păcate.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXIII, I, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1994), vol. 23, pp. 292-293

„Ce? Nu trebuie să mustrăm pe cei ce păcătuiesc?

Același lucru îl spune și Pavel, dar mai bine spus, Hristos prin Pavel, zicând: Tu de ce judeci pe fratele tău? Și tu de ce defaimi pe fratele tău? (Romani 14, 10) și: Cine ești tu cel ce judeci sluga străină? (Romani 14, 4); și iarăși: Așa, ca să nu judecați ceva înainte de timp, până ce va veni Domnul (I Corinteni 4, 5). Dar pentru ce în alte locuri Pavel spune: Mustră, ceartă, îndeamnă! (II Timotei 4, 2), și: Pe cei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor (I Timotei 5, 20); iar Hristos îi spune lui Petru: Mergi și-l mustră între tine și el singur; de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine și pe altul; dar dacă nici așa nu te va asculta, spune-l Bisericii (Matei 18, 15-17). Dacă Domnul a poruncit să nu judecăm, pentru ce a rânduit aici atât de mulți oameni să judece; și nu numai să judece, ci să și pedepsească? Că a poruncit să fie socotit păgân și vameș cel care nu ascultă de nici unul din ei (Matei 18, 17). Pentru ce le-a mai dat ucenicilor Lui și cheile? Că dacă apostolii nu vor judeca, nu vor avea nici o autoritate; degeaba au primit puterea de a lega și dezlega. Și altfel spus: dacă în lume ar stăpâni această lege, de a nu fi judecat nimeni, atunci s-ar distruge toată ordinea și în biserici și în cetăți și în case. Dacă n-ar judeca stăpânul pe slugă, stăpâna pe slujnică, tatăl pe fii, prietenul pe prieten, atunci s-ar întinde răutatea. Dar pentru ce spun prietenul pe prieten? Dacă n-am judeca pe dușmani, niciodată n-am putea pune capăt dușmăniei, ci toate s-ar întoarce pe dos. Deci ce înțeles au cuvintele: Nu judecați, ca să nu fiți jude­cați? (…) După părerea mea aici Hristos nu ne poruncește să nu judecăm în general nici un păcat, nici nu ne oprește să facem așa ceva, ci oprește pe cei care, plini de nenumărate păcate, tăbărăsc pe alții pentru păcate întâmplătoare. Cred că Hristos face aici aluzie și la iudei, care erau straș­nici acuzatori ai semenilor lor pentru greșeli mici și neînsemnate, deși ei săvâr­șeau, fără să se sinchisească, păcate mari.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)