Pâinea noastră

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 252-253

„Ce înseamnă cuvintele: Pâinea noastră cea de toate zilele? Înseamnă: pâinea noastră cea din fiecare zi. Pentru că Domnul spusese să ne rugăm: Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ, poruncind să împlinim și noi poruncile pe care le împlinesc îngerii, de aceea, prin cererea aceasta, face pogorământ slăbiciunii firii omenești, pentru că grăiește oamenilor îmbrăcați cu trup, supuși nevoilor firii omenești, care nu pot avea aceeași nepătimire ca îngerii. Vă cer și vouă, oamenilor, spune Domnul, să-Mi îndepliniți poruncile Mele în chip desăvârșit ca și îngerii, dar nu vă cer nepătimirea îngerilor, pentru că nu vă îngăduie tirania firii omenești, pentru că aveți nevoie de hrana cea de toate zilele! (…) Nu ne-a poruncit să ne rugăm nici pentru averi, nici pentru desfătări, nici pentru haine luxoase, pentru nimic din unele ca acestea, ci numai pentru pâine, anume pentru pâinea cea de astăzi, ca să nu ne îngrijim de ziua cea de mâine! De aceea a și adăugat: Pâinea cea de toate zilele, adică pâinea care ne trebuie astăzi pentru hrana noastră. Și nu S-a mulțumit numai cu acest cuvânt, ci a adăugat și un altul după acesta, spunând: Dă-ne-o nouă astăzi, pentru ca să nu ne mai zdrobim capul mai dinainte cu grija zilei de mâine. Pentru ce să te îngrijești de ea, odată ce nu știi de vei vedea ziua de mâine? Porunca aceasta a dat-o și mai târziu, spunând: Nu vă îngrijiți de ziua de mâine (Matei 6, 24). Hristos vrea ca noi să fim sprinteni și într-aripați și să-i dăm atâta firii cât nevoia firii o cere de la noi.”

Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 440

„Bun este și adausul astăzi. Căci zice: Pâinea cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi. Acest cuvânt cuprinde o altă învățătură dreaptă (altă filosofie): ca să afli prin cele ce le spui că viața omenească este trecătoare. Numai clipa de față e proprie fiecăruia. Nădejdea viitorului rămâne în nesiguranță. Căci nu știm ce va naște ziua care vine (Proverbe 27, 1). La ce să ne frământăm cu grijile viitorului? Ajunge, zice, zilei răutatea ei (Matei 6, 34), numind răutatea reaua pătimire. De ce să ne îngrijim de ziua de mâine? De aceea, prin cele ce-ți poruncește pentru azi, te oprește de la grija pentru mâine.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 437

„Pentru aceea ni s-a poruncit să cerem cele ce ajung spre păstrarea ființei trupești. Cerând lui Dumnezeu: Dă-mi pâinea, nu-i cerem desfă­tare, nici bogăție, nici veșminte înflorite în purpură, nici podoabe de aur, nici pietre strălucitoare, nici vase de argint, nici bogăție în pământuri, nici loc de frunte în oaste, nici conducere în războaie și peste neamuri, nici herghelii de cai, nici turme de vite și cirezi mari de alte animale, nici mulțime de robi, nici strălucire de mare cuvântător, nici coloane, nici tablouri, nici țesături de mătase, nici ascultări de muzică, nici altceva din acestea, prin care e depărtat sufletul de la grija dumnezeiască și cea mai de folos, ci, simplu, pâinea.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 252-253

„Uită-mi-te câtă duhovnicie este și în cele trupești! Nu ne-a poruncit să ne rugăm nici pentru averi, nici pentru desfătări, nici pentru haine luxoase, pentru nimic din unele ca acestea, ci numai pentru pâine, anume pentru pâinea cea de astăzi, ca să nu ne îngrijim de ziua cea de mâine! De aceea a și adăugat: Pâinea cea de toate zilele, adică pâinea care ne trebuie astăzi pentru hrana noastră. (...) Hristos vrea ca noi să fim sprinteni și întraripați și să-i dăm atâta firii cât nevoia firii o cere de la noi.” 

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre desă­vârșire, către monahul Olimpiu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 465

„Sfântul Apostol Pavel, numind mai departe pe Domnul mâncare și băutură duhovnicească, prin acestea el lasă să se înțeleagă că firea omenească nefiind de un singur fel, ci partea înțe­legătoare fiind amestecată cu partea simțitoare, există și o hrană proprie fiecărei părți din cele ce se găsesc întru noi, și anume o hrană sensibilă, care întreține trupul, și o hrană duhovnicească, adică spirituală, care dă sufletului nostru o bună înfățișare.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 935

„Care păstor hrănește oile sale cu mădularele lui? Dar pentru ce vorbesc de păstor? Sunt mame care, după ce au născut, dau de multe ori pe copiii lor să fie hrăniți de alte mame. Hristos însă n-a îndurat lucrul acesta, ci Însuși ne hrănește cu propriul Lui sânge și prin toate Se unește strâns cu noi. Uită-te, te rog, S-a născut din ființa noastră!
- Dar aceasta n-are legătură cu toți oamenii.
- Are totuși legătură cu toți oamenii. Dacă Dumnezeu a venit la firea noastră, atunci negreșit a venit la toți oamenii; iar dacă a venit la toți oamenii, atunci a venit și la fiecare.
- Dar atunci cum se face că n-au cules toți folosul venirii lui Hristos?
- De aceasta nu-i de vină EI, Care a luat pentru toți fire omenească, ci cei care n-au voit. Prin Sfintele Taine ale Sfintei Euharistii El Se unește cu fiecare din credincioși; pe cei pe care i-a născut îi hrănește cu trupul Lui; nu-i dă altuia să-i hrănească, ca să te convingi iarăși, și prin aceasta, că a luat trupul tău.
Așadar, să nu ne trândăvim de vreme ce suntem învredniciți de o atât de mare dragoste și cinste.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Treisprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 453

„(...) Jertfa nesângeroasă, prin care suntem binecuvântați toți, mâncând Pâinea din cer, adică pe Hristos, Care S-a făcut și ca noi, dar era și este și Dumnezeu Care vine de sus și de la Tatăl și Se află deasupra tuturor, ca Împăratul și Dumnezeul tuturor.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)