Pericolul nestăpânirii

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XIV-a, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 249-251

„Din pricina unor răutăți ca acestea, bărbații la un loc cu femeile se încing la joc unii lângă alții; își dau sufletele lor demonului iubitor de vin și se rănesc unii pe alții cu săgețile patimilor. Râsete și la unii și la alții; cântece de rușine, mișcări deșănțate, ațâțătoare la desfrâu. Spune-mi: râzi și te desfătezi cu desfătare nerușinată, tu, care ar trebui să lăcrimezi și să suspini pentru cele săvârșite până acum? Cânți cântece de rușine, alungând psalmii și imnele pe care le-ai învățat? Miști picioarele, sari ca un ieșit din minți și dansezi dansuri ce nu trebuie dansate, tu, care trebuie să-ți încovoi genunchii la rugăciune?

(...) Te-ai făcut locaș al duhului celui potrivnic și ai ajuns templu al idolilor în loc să ajungi templu al lui Dumnezeu prin sălășluirea în tine a Duhului celui Sfânt. Ai atras asupra ta blestemul profetului care, din partea lui Dumnezeu, spune: Voi preface sărbătorile voastre în plângere (Amos 8, 10). Cum veți conduce pe slugile voastre, când voi slujiți ca niște robi unor pofte rușinoase și vătămătoare? Cum veți îndruma pe copii, când voi duceți viață dezordonată și nu țineți seamă de nici o îndrumare?

Ce să fac? Să vă las numai cu cele spuse până acum? Mă tem însă ca nu cumva cel nesupus să ajungă mai nerușinat, iar cel care s-a căit să nu fie doborât de prea multă întristare. Că tămăduirea, spune Scriptura, pune capăt păcatelor mari (Ecclesiast 10, 4).

Postul să tămăduiască beția! Psalmii, cântecele rușinoase! Lacrima să fie leacul râsului! În loc de dans, să se încovoaie genunchiul! În loc de bătutul din palme, să se lovească pieptul! În locul podoabei hainelor, smerenia! Dar, peste toate, milostenia să te răscumpere de păcat (Daniel 4, 24).”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)