Pregătirea pentru viața veșnică

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 301

„Pe cuvioșii părinți din Mănăstirea Putna (Sf. Ier. Iacob Putneanul) îi sfătuia, zicând:

- Cu cea părintească umilință vă îndemnăm ca să lucrați cu toată silința și neîncetată grijă cele ce vi s-au dat vouă: talantul cel bisericesc. Adică să adăpați cu cele preadulci și adăpătoare ape ale vredniciei preoțești turma cea cuvântătoare. Și acestea sunt neîncetata rugăciune pentru mântuirea și iertarea sufletelor celor cuvântătoare, care se săvârșește prin pomenirea la cea fără de sânge aducătoare jertfă.

Apoi adăuga și aceasta:

- Rogu-vă cu umilință pe voi, pe toți, ca să nu vă leneviți pentru mântuirea voastră și a tuturor sufletelor, ci să lucrați fără de lene și cu toată osârdia la via cea de taină, ca să câștigați dimpreună cu dânșii cununa și slava celor fericiți. Lăsați, frații mei cei iubiți, deșertăciunile lumești și robiți inima voastră la bunătățile cele nespuse ale Împărăției cerești, smeriți-vă întru Domnul, pentru ca să vă slăvească în veci. Pomeniți pe cei răposați părinți și frați ai noștri în toată vremea, ca să vă pomenească și pe voi Domnul la venirea cea de a doua. Mică este osteneala, dar odihna este nesfârșită. Puțină este truda, dar câștigul este nenumărat. Puțină este tânguirea pe pământ, iar veselia nesfârșită.

Altădată învăța, zicând:

- Dumnezeu ne-a zidit pe noi ca să ne bucurăm de Dânsul. Iar care nu va socoti că este făcut pentru Dumnezeu, își pierde fericirea sa și se păgubește pe sine, ca cel ce-și închide ochii săi să nu vadă lumina și se împiedică și pierde calea și își câștigă lui pierzare.

Zicea iarăși păstorul cel bun:

- Nu te bucura de nimic întru acest veac al plângerii și trecător, de vreme ce toate sunt întru dânsul nestătătoare și fățarnice, toate sunt întru dânsul mincinoase și schimbătoare. Ci, de voiești a te mângâia, numai întru Domnul te mângâie.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)