Schimbarea minții

Avva Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia (2004), vol. 4, pp. 149-150

„Trebuie să-ți curățești cu desă­vârșire mintea prin liniștire și să-i dai o lucrare duhovnicească neîntreruptă. Căci precum ochiul pătrunde în cele supuse simțurilor și se minunează de vedere, așa și mintea curată pătrunde în cele inteligibile și e răpită de vederea duhovnicească, de care nu mai poate fi desfăcută. Și cu cât se golește mai mult prin liniște de patimi și se curățește, cu atât se învrednicește mai mult de cunoștință. Iar desă­vârșită este mintea atunci când calcă peste cunoștința ființială și se unește cu Dumnezeu. Căci, având demnitatea împărătească, nu mai suferă să fie săracă, nici nu mai e ispitită de poftele de jos, chiar de i-ai oferi toate împărățiile.

Deci, dacă vrei să ajungi la toate aceste virtuți, fii fără grijă dinspre orice om, fugi de lume și umblă cu râvnă pe calea sfinților, ține-ți înfă­țișarea neîngrijită, haina pătată și smerită, purtarea simplă, cuvântul fără meșteșug, mersul fără slavă deșartă, glasul netocmit, viețuiește în sărăcie, lasă-te disprețuit de toți, iar mai presus de toate păzește-ți mintea, grijește de trezvie, stăruiește în toate strâmtorările și păstrează toate bunătățile pe care le ai neștir­bite, și ia aminte la tine cu de-amănuntul, ca să nu primești nici una din plăcerile ce vor să intre. Căci patimile sufletului se potolesc prin liniștire; iar întărâtate și mâniate se sălbăticesc și mai tare, și-i silesc pe cei ce le au să păcătuiască și mai mult, precum rănile trupurilor zgâriate și descojite se fac anevoie de tămăduit. Cuvântul fără rost încă poate despărți mintea de pomenirea lui Dumnezeu, dracii silind-o la aceasta, iar simțurile ascultând de ei. Numai lupta și frica mare pot păzi sufletul. Deci trebuie să te desparți de toată lumea și să rupi sufletul de afecțiunea față de trup, și să te faci fără oraș, fără casă, fără lucruri de ale tale, neiubitor de argint, lipsit de avere, neumblător după câștig și după schimburi, nepriceput în lucruri omenești, smerit la cugetare, împreună-pătimitor, bun, blând, liniștit, gata să primești în inimă întipăririle venite din cu­noștința dumnezeiască. Căci nici în ceară nu se poate scrie dacă nu s-au netezit mai înainte trăsăturile aflate în ea. Acestea ne învață marele Vasile.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)