Sfântul Bretanion și „Cezarul”

Protosinghel Ioanichie Bălan, Pateric Românesc, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1990, pp. 27-28

„Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadocian. El a ocupat scaunul Episcopiei Tomisului prin anul 360, dovedindu-se un devotat păstor al turmei lui Hristos şi aprig apărător al credinţei ortodoxe niceene. Ducea o viaţă ascetică de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între Dunăre şi Marea Neagră. Despre acest episcop sfânt au scris doi scriitori bisericeşti vestiţi - Sozomen şi Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbeşte de vizita împăratului arian Valens (364-378) la Tomis, în anul 369, pe când se întorcea dintr-o expediţie împotriva goţilor. Autorul spune în Istoria sa bisericească că împăratul a intrat în biserica episcopală şi a cerut Episcopului Bretanion să intre în comuniune cu arienii, pe care îi simpatiza, şi să slujească împreună cu ei. Marele episcop a apărat dreapta credinţă şi a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca. Apoi bunul păstor al turmei lui Hristos s-a retras cu credincioşii săi într-o altă biserică din Tomis, lăsându-l pe împărat singur. Împăratul, mâniindu-se, a încercat să-l exileze, dar îndată a revenit de teamă să nu se răscoale sciţii din Dacia Pontică. Aceeaşi înfruntare avea s-o pătimească Valens după câţiva ani în Cezareea Capadociei, din partea Sfântului Vasile cel Mare (†379), care era bun prieten şi probabil părinte duhovnicesc al Sfântului Bretanion. Sozomen îşi încheie relatarea sa cu următoarele cuvinte: Iată în ce chip a înfruntat Bretanion zelul împăratului, el fiind, de altfel, bărbat destoinic şi renumit prin viaţa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciţii înşişi. Teodoret, Episcopul Cirului, spune şi el: Iar Bretanion, fiind împodobit cu tot felul de virtuţi şi încredinţându-i-se sarcina de arhiereu peste cetăţile din toată Sciţia (Dacia Pontică), şi-a înflăcărat cugetarea cu râvnă şi a înfruntat stricarea învăţăturilor dreptei credinţe şi fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioşilor.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)