Solidaritatea

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a, IX, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 111-112

„Plângeți, dar, cu cei ce plâng! Când vei vedea pe fratele tău că varsă lacrimi de pocăință pentru păcatele sale, plângi împreună cu el, ia parte la durerea lui! Așa vei putea să-ți îndrepți propriile tale păcate prin păcatele altora. Că cel care varsă lacrimi fierbinți pentru păcatele semenului său se vindecă pe sine însuși cu lacrimile vărsate pentru fratele său. Așa era cel ce a spus: Mâhnire m-a cuprins pentru păcătoșii care părăsesc legea Ta! (Psalmul 118, 53). Plângi pentru păcat! Păcatul este o boală a sufletului. Păcatul este moartea sufletului nemuritor. Păcatul este vrednic de plâns și de tânguire fără tăcere. Pentru păcat să curgă orice lacrimă, iar suspinul să nu înceteze a ieși din adâncul inimii. Pavel plângea pentru vrăjmașii crucii lui Hristos (Filipeni 3, 18). Ieremia plângea pentru cei ce piereau din popor; și pentru că nu-i erau îndestulătoare lacrimile ochilor săi, căuta izvor de lacrimi și cel mai îndepărtat loc de popas: Și voi ședea, spune el, și voi plânge pe poporul acesta zile multe, voi plânge pe cei pierduți (Ieremia 9, 1).

Astfel de lacrimi și astfel de plânset fericește Domnul (Matei 5, 4). Domnul nu fericește pe cel ce varsă cu ușurință lacrimi pentru orice întristare și-i înclinat cu ușurință spre plâns în orice împrejurare. Nu de mult am văzut pe unii, cărora le plac petrecerile, că se îmbată pe motiv că sunt îndurerați și încearcă să-și îndreptățească neînfrânarea lor prin cuvintele lui Solomon, care spune: Dați vin celor îndurerați (Proverbe 31, 6). Proverbul acesta nu îngăduie beția, ci îndeamnă la conservarea vieții omenești. Să las însă la o parte sensul tainic al acestui proverb, în care vinul înseamnă veselia cea spirituală! Dar chiar sensul literal al cuvântului arată marea purtare de grijă de oameni a lui Dumnezeu, și anume, ca nu cumva să nu se mai îngrijească de hrană cei greu de mângâiat și adânc îndurerați, fiind doborâți de marea lor durere, Dumnezeu le poruncește acestora cu pâine să-și întărească inima zdrobită de durere și să-și sprijine cu vin puterea lor înfrântă.

(...) Cercetează, dar, amănunțit cu mintea cele spuse și vei vedea că porunca apostolului este și cu putință de îndeplinit, și folositoare. De vei asculta de dreapta rațiune, vei ști cum să te bucuri pururea, cum să te rogi neîncetat, cum să mulțumești pentru toate, în ce chip să mângâi pe cei îndurerați, ca în toate privin­țele să fii desăvârșit, cu ajutorul Sfântului Duh și cu sălășluirea harului Domnului nostru Iisus Hristos.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)