Tâlcuiri...

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 412-413

„(...) Deoarece învățătura e greu accesibilă celor neînvățați, cerând mai degrabă înțelegerea din credința în El, decât întoarcerea în sus și în jos a cercetării proprii, ușurează și luminează în chip variat și din toate părțile cunoașterea folositoare, fixând ca o temelie și bază a credinței cea mai bună: Cel ce mănâncă trupul Meu, zice, și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Căci precum, dacă cineva unește o ceară cu altă ceară, va vedea desigur pe una în alta, la fel, socotesc, și cel ce primește trupul Mântuitorului nostru Hristos și bea cinstitul Lui sânge, cum zice El Însuși, se face una cu El, amestecându-se și unindu-se cu El prin împărtășire, întrucât el se află în Hristos și Hristos, în el. Așa ne-a învățat Hristos și în Evanghelia după Matei, zicând: Asemenea este Împărăția cerurilor cu un aluat, pe care, luându-l o femeie, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13, 33). Cine e deci femeia și care este înțelesul măsurilor numite, sau ce este în general măsura se va spune la locul potrivit. Acum vom spune numai ce este aluatul. Precum zice Pavel, că puțin aluat dospește toată făina (I Corinteni 5, 6), așa cea mai mică binecuvântare amestecă tot trupul nostru cu ea și îl umple de lucrarea ei și așa Se face prezent în noi Hristos, și noi în El. Și va avea dreptate să spună cineva că aluatul este în toată făina, și făina se face prezentă în tot aluatul. Ai în acestea puține înțelesul celor spuse. Dar dacă suntem iubitori ai vieții veșnice, dacă dorim să avem pe Dăruitorul nemuririi în noi înșine, să nu renunțăm, asemenea unora dintre cei nepăsători, să fim binecuvân­tați, nici să nu lăsăm să ne prefacă diavolul evlavia în viclenie, și în cursă, și în laț păgubitor. Căci s-a scris: Cel ce mănâncă din pâine și bea din potir cu nevrednicie, judecată sieși mănâncă și bea (I Corinteni 11, 29). Când mă cercetez pe mine însumi, văd că nu sunt vrednic. Când deci vei socoti că ești vrednic spunând aceasta, vei auzi de la noi: Când vei socoti că ești vrednic să te prezinți lui Hristos?”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)