Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 698-699 „Schimonahia Acachia (Maior) s-a născut în Sighişoara şi de tânără a intrat împreună cu
Unde duce neascultarea
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 572-574
„Spuneau părinții că ori de câte ori cineva călca cuvântul starețului (Ioanichie Moroi) pătimea multe ispite. Căci el cerea ca toate să se facă cu binecuvântare. Odată doi frați s-au sfătuit să postească și să se roage într-un beci, neștiuți de nimeni. După o săptămână au venit la egumen și i-au zis:
– Părinte, vă rugăm să ne spovediți, că mâine vrem să ne împărtășim.
– Dar unde ați fost până acum?
– Am postit și ne-am rugat în beci.
– Cine v-a dat binecuvântare să faceți aceasta?
– Dar pentru post și rugăciune mai trebuie binecuvântare?
– Eu nu vă mărturisesc până nu vă căiți de neascultarea voastră, a zis bătrânul.
A doua zi frații s-au îmbolnăvit amândoi. Atunci starețul a pus obștea la post și rugăciune pentru ei, li s-a făcut Sfântul Maslu și s-au vindecat. Așa s-au izbăvit cei doi frați de neascultare. Altădată un frate din mănăstire cerea să fie făcut călugăr. Dar starețul Ioanichie, cunoscându-i inima, mereu îl amâna. Într-o zi, fratele a zis către stareț:
– Mă duc la Târgu-Neamț să cumpăr timbre și hârtie pentru cererea mea de călugărie.
– Nu te duce acum că este Postul Mare și nu se cuvine să umblăm prin lume.
Fratele însă a plecat. Dar nu a mers decât un kilometru și i-au ieșit înainte șapte duhuri rele în chip de oameni înfricoșați, care au început să-l bată cu toiege, zicând:
– Hai să-l prindem pe acesta, că a plecat din mănăstire fără binecuvântarea starețului!
De frică, fratele a fugit în pădure. Apoi s-a întors la mănăstire, strigând:
– Nu mă lăsați, șapte după mine!
– Părinții, văzându-l stăpânit de duh necurat, l-au dus la o chilie și au spus starețului. Iar bătrânul i-a citit moliftele Sfântului Vasile și a zis:
– Dezlegați-l și dați-i drumul.
– Dacă fuge iar?
– Nu vă temeți. Dacă l-a dezlegat Dumnezeu, nu-l mai stăpânește vrăjmașul.
Așa s-a vindecat fratele. Din ceasul acela nimeni nu mai călca binecuvântarea starețului.”
(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)



.jpg)


